Oriunde, poti face salatul (rugaciunea).

miercuri, 21 iulie 2010

Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi. Fiecare rugăciune este săvârşită într-un moment important al zilei, moment al cărui nume îl poartă. Rugaciunea se efectuează în direcţia Al-Ka'ba (Casa sfântă) aflată la Mecca. Pentru a se putea ruga, musulmanul trebuie să fie curat, atât el însuşi, cât şi hainele sale, iar locul unde îşi va face rugăciunea trebuie să fie de asemenea lipsit de orice impuritate. Daca nu avem ın apropiere moschee, putem gasi un loc curat, şi putem face oriunde rugaciunea.





































PRIMA KHUTBA TINUTA DE TRIMISUL LUI ALLAH (SAWS) IN ORASUL MEDINA

vineri, 16 iulie 2010




1.Prima parte a predicii (khutba)


S-a ridicat dintre oameni, L-a slavit pe Allah si L-a preamarit asa cum se cuvine, apoi a spus:
“O, voi, oameni! Faceti de pe acum fapte bune intru Ziua de Apoi si luati aminte! Pe Allah! Unul dintre voi moare si isi lasa oile lipsite de pastor.

Apoi Domnul sauii spune:
Nu a venit la tine Trimisul Meu si te-a instiintat?!
Nu ti-am dat avutie si te-am coplesit cu binefaceri?!
Atunci omul se uita la dreapta si la stanga si nu vede nimic!
Atunci se uita in fata lui si nu vede decat Iadul!
Cine poate sa isi pazeasca sufletul de Iad fie si cu o jumatate de curmala, sa o faca (adica sa dea de pomana)!
Iar cine nu are(nici atat), atunci cu o vorba buna, caci ea tine loc de dar si aduce rasplata.
Fapta buna este rasplatita de zece pana la sapte sute de ori!
.......Pace voua!”


2.Cea de a doua parte din prima khutba a Profetului lui Allah

“Slava lui Allah,Il aud si Ii cer ajutor.Lui ne cerem iertare pentru rautatile din sufletele noastre si relele noastre faptuiri.Pe aceia pe care Allah ii calauzeste nu poate nimeni sa ii rataceasca, dara pe acela pe care il rataceste, nu poate nimeni sa il calauzeasca.
Marturisesc ca nu exista alt Dumnezeu afara de Allah, Unicul, Cel fara partas.
Cea mai buna vorbire este Cartea lui Allah, binecuvantat fie-I numele si slavit.Va izbandi acela care il poarta pe Allah in sufletul sau.Allah a revelat Coranul in Islam dupa ce fusese ratacire.
Allah a ales Cartea si a pus-o mai presus de celelalte vorbiri ale oamenilor.Coranul este cea mai corecta vorbire si cea mai elocventa.
Iubiti ceea ce iubeste Allah! Iubiti-L pe Allah din adancul inimilor voastre si nu va osteniti de Cuvantul lui Allah si de pomenirea cuvantului Lui si sa nu vi se indeparteze inimile de El.Caci Coranul, intru tot ce creeaza Allah este mai ales si mai de pret.
Allah a numit Cartea cel mai bun lucru din tot ce a faurit si cel mai de pret pentru robii Sai si adevaratul Cuvant prin care s-a aratat oamenilor ceea ce este ingaduit si ceea ce este oprit.Venerati-L pe Allah, nu-I faceti partas nimic si temeti-va de El cu toata evlavia!
Indreptati cu credinta catre Allah cele mai pioase vorbe pe care le rostiti si iubiti-va unii pe altii intru Allah! Caci Allah se manie daca este incalcat legamantul facut fata de el.Pacea asupra voastra!”

Sursa: forumuldespreislam.forumgratuit.ro

Parintii

luni, 5 iulie 2010

Ocazia venirii noastre pe lume este datorata parintilor .


Sa nu uitam ca binecuvantarea şi consintamantul parintilor este o modalitate de a atinge frumusetea. In plus , revolta fata de parinti a fost considerata printre cele mai mari pacate.


Allah a dat parintilor cea mai mare dragoste din lume, dragostea de fiu(fiica).


Aceasta dragoste este aceeasi pentru cei bogati si pentru cei saraci, fara deosebire, este valabil pentru orice mama-tata.


Sa nu uitam ca atat timp cat parintii nu au  probleme de sanatate mentala sau o situatie foarte dificila, nici o mama-tata nu ışi parasesc copiii, din contra fac tot posibilul sa si-i protejeze de tot raul.


Am adaugat cateva versete din Coran unde avertizeaza sa fim respectoşi cu parintii şi ne descrie despre parinti:

[13:19]
Cel care ştie că ceea ce ţi-a fost pogorât de la Domnul tău este adevărul ar putea fi asemenea orbului? Chibzuiesc însă doar cei dăruiţi cu minte,


[13:20]
...cei care ţin legământul cu Dumnezeu şi nu rup învoiala,


[13:21]
...cei care ţin legăturile pe care Dumnezeu a poruncit să le ţină, cei care se tem de Domnul lor şi le este frică de răul socotelii,


[17:24]
Asupra lor cu bunătate apleacă aripa duioşiei şi spune: “Domnul meu! Fii milostiv cu ei, precum şi ei au fost cu mine când eram prunc şi m-au crescut.”


[17:25]
Domnul vostru ştie prea-bine ce este în sufletele voastre. Dacă sunteţi drepţi, El, celor care se întorc către El, le este Iertător.


[2:180]
V-a mai fost prescris ca atunci când moartea se apropie de vreunul dintre voi, dacă acesta lasă în urma sa bunuri, atunci trebuie să facă un testament pentru părinţi şi pentru cei mai apropiaţi lui, după cuviinţă. Aşa se cade celor temători.


[2:215]
Ei te vor întreba ce milostenie să dea. Spune-le: “Ceea ce daţi milostenie din avere să fie pentru părinţi, pentru cei apropiaţi, pentru orfani, pentru săraci şi pentru drumeţ.” Dumnezeu cunoaşte binele pe care-l faceţi.


[2:83]
Când am încheiat legământul cu fiii lui Israel, le-am spus: “Nu vă închinaţi decât lui Dumnezeu, purtaţi-vă frumos cu părinţii, cu rudele, cu orfanii şi cu sărmanii. Spuneţi oamenilor vorbe frumoase, săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie! Aţi întors însă spatele, afară doar de puţini dintre voi şi v-aţi împotrivit.


[29:8]
Noi l-am sfătuit pe om să fie bun cu părinţii săi, însă dacă te silesc să-Mi alături ce tu nu ai ştiinţă, nu le da ascultare. Întoarcerea voastră va fi la Mine şi atunci vă voi da de ştire ce aţi făptuit.


[31:14]
Noi l-am sfătuit pe om cu privire la părinţii lui. Mama sa l-a purtat pe când el era în neputinţă şi l-a înţărcat după doi ani. Mulţumeşte-mi Mie şi părinţilor tăi. Întru Mine este devenirea.


[31:15]
Dacă amândoi te silesc să-Mi alături ceva de care tu nu ai ştiinţă, nu le da ascultare. Fii alături de ei pe lumea aceasta după cuviinţă, însă urmează calea celui ce către Mine se căieşte. Întoarcerea voastră va fi către Mine, iar Eu vă voi da de ştire de ceea ce aţi făptuit.


[4:36]
Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Nu-i alăturaţi nimic! Fiţi buni cu părinţii voştri, cu rudele voastre, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul care vă este apropiat şi cu cel care vă este străin, cu prietenul cel aproape de voi, cu drumeţul şi cu robii voştri. Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel care este trufaş, plin de el,


[46:15]
Noi i-am poruncit omului bunătate pentru părinţii săi, căci mama sa l-a purtat în chinuri şi l-a născut în chinuri. Între plăsmuirea lui şi înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Când a ajuns la împlinire, când a ajuns la patruzeci de ani, el spune: “Domnul meu! Trezeşte-mă să-ţi mulţumesc pentru harul Tău pe care l-ai pogorât asupra mea, şi a părinţilor mei, ca să fac binele care te mulţumeşte. Fericeşte-mă întru seminţia mea. Eu către Tine mă căiesc şi sunt dintre supuşi.”


[47:22]
Puteţi, dacă întoarceţi spatele, să semănaţi stricăciunea pe pământ şi să rupeţi legăturile voastre de sânge?


[47:23]
Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu îi blestemă, surzindu-i şi orbindu-le privirile.


[6:151]
Spune: “Veniţi! Eu vă voi recita ceea ce Domnul vostru v-a poruncit: să nu-i alăturaţi nimic; să fiţi buni cu părinţii voştri; să nu vă ucideţi pruncii de frica sărăciei, căci Noi vă dăruim cele trebuincioase traiului şi vouă şi lor; nu vă apropiaţi de cele scârboase, fie văzute, fie nevăzute; nu ucideţi pe nimeni pe nedrept, căci Dumnezeu v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceşte. Poate veţi pricepe!

Primele moschei si evolutia acestora in lume

joi, 1 iulie 2010

Istorie
Cuvântul originar pentru moschee în arabă este masjid având semnificaţie de loc de rugăciune sau de inchinare. Acesta este un substantiv derivat din verbul sajada (însemnând a se închina). Cuvântul provine din limba arameică, înrudită cu araba şi ebraica, şi datează din secolul al V-lea î. Hr., întâlnindu-se şi în vocabularul altor limbi cum ar fi arabilor nabateeani şi ebraica, cu aceeaşi semnificaţie.


Intrari grandioase şi turnuri înalte, sau minarete, au fost mult timp şi continuă să fie strâns asociate cu moscheile. Cu toate acestea, primele trei moschei au fost simple spaţii deschise construite in Peninsula Arabică. Moscheile s-au dezvoltat semnificativ în următorii 1000 de ani, ajungand sa aiba caracteristici distincte si adaptate la diversele culturi ale lumii.




Primele Moschei


Conform credintelor islamice, prima moschee din lume a fost Kaaba, a cărui fundaţie existentă a fost ridicată de către Avraam, asistat de fiul său, Ismail, la ordinul lui Allah (Dumnezeu). Se crede de asemenea ca spatiul si imprejurimile Kaabei au fost exact acelea unde ingerii au ridicat un cort de inchinare pentru Adam si Eva. Insa, cea mai veche moschee construită de musulmani este Moscheea Quba din Medina. Când Mohamed a trăit în Mecca, el a considerat Kaaba ca şi moscheea fundamentala unde isi desfasura rugaciunile impreuna cu discipolii sai.




Chiar si in momentele in care arabii pagani efectuau ritualurile lor în interiorul Kaabei, Muhammad întotdeauna a mentinut Kaaba la un respect desavarsit. Tribul Meccan Quraish, care a fost responsabil pentru paza Kaabei, a încercat să excludă adepţii lui Mohamed de la sanctuar, care a devenit un subiect de plângeri ale musulmanilor înregistrate în Coran. Când Mohamed a cucerit Mecca în 630, el convertit intr-o Kaaba o moschee, care a devenit cunoscut sub numele de Masjid al-Haram, sau Moscheea Sacra. Masjid al-Haram a fost extinsa şi îmbunătăţita în mod semnificativ în primele secole ale Islamului, pentru a primi numărul tot mai mare de musulmani care fie trăiau în zona, fie veneau in pelerinaj la Mecca. Actuala forma a moscheii, a fost data in anul 1577 în timpul domniei sultanului otoman Selim al-II-lea.


Primul lucru pe care Mahomed l-a făcut la sosirea împreună cu discipolii lui lângă Medina (numit apoi Yathrib) după emigrare de la Mecca, în 622 a fost construirea Moscheii Quba intr-un sat din afara Medinei. Musulmanii cred că el a rămas la Masjid Quba pentru trei zile înainte de a ajunge in Medina.


La doar câteva zile după inceperea constructiei Moscheii Quba, Muhammad a mers mai departe pentru a ridica o alta moschee in Medina, cunoscuta azi sub numele de Masjid al-Nabawi, sau „Moscheea Profetilor”. Locul de moschee a fost declarat ca atare, dupa ce a gazduit prima rugaciune de vineri a Profetului Muhammad. După înfiinţarea sa, in Masjid al-Nabawi a continuat să se introducă unele practici de acum considerate comune în moscheile de astăzi. De exemplu, adhan, sau strigarea la rugaciune care se practica si astăzi. Mascheea al-Nabawi a fost construita cu o curte mare, un motiv comun printre moscheile construite de atunci pana astazi. Printre practicile Profetului Muhammad se afla si predica acestuia ridicandu-se la un capăt al arcadei. Mai târziu, el va dezvolta un amvon în trei etape ca o platformă de la care el va tine predici. Amvon, acum cunoscut ca un minibar, este încă o trăsătură comună a moscheilor.




Muhammed a trait langa Moscheea din Medina, care a reprezentat atat un centru religios cat şi politic pentru comunitatea musulmană timpurie. Aici au fost duse negocieri, planificate acţiuni militare, tinuti prizonierii de război, s-au discutat soluţionari, au fost difuzate informaţii religioase sau primirea si distribuirea cadourilor printre tovarăşii Profetului. Adepţii lui de asemenea vindecau acolo ranitii iar unii oameni chiar au trăit în permanenţă în corturi şi cabane.


Astăzi, Moscheea al-Haram din Mecca, Moscheea al-Nabawi din Medina şi Al Aqsa din Ierusalim sunt considerate cele mai sfinte în Islam.


Raspandirea şi evoluţia


Foarte multe moschei au fost construite în afara Peninsulei Arabice datorita migratiei musulmanilor în alte părţi ale lumii iar arhitectura acestora diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare Egiptul a devenit ocupatie musulmana la inceputul anilor 640 şi de atunci au aparut moschei in toata tara iar capitala, Cairo, a dobândit numele de „Oraşul celor o mie de minarete”. Moscheile egiptene variau în functie de facilităţi aşa cum unele au devenit şcoli islamice (madrassas), în timp ce altele detineau spitale sau morminte.
Moscheile din Sicilia şi Spania nu reflectă în primul rând arhitectura predecesorilor vizigoti ci reflectă în schimb, arhitectura introdusa de maurii musulmani. Se presupune totusi, că au existat unele elemente de arhitectura pre-islamica, care au fost islamizate in stilul arhitectural Maghribian si Andalusian, un exemplu distinctiv este arcul potcoavă.


Prima moschee din China a fost înfiinţată în secolul al optulea în Xi'an. Marea Moschee din Xi'an, a cărei constructii dateaza din secolul al XVIII-lea, nu reproduce insa multe din caracteristicile asociate moscheii tradiţionale. În schimb, ea urmează arhitectura tradiţională chineză. Acesta se distinge de alte cladiri prin acoperişul verde (templele budiste sunt adesea construite cu un acoperiş galben). Moscheile din vestul Chinei încorporeaza mai multe din elementele observate în moscheile din alte părţi ale lumii. Moscheile din China de Vest includ mai degraba minarete şi cupole în timp ce Estul Chinei a avut predispozitie catre moscheile cu aspect de pagode.






Moscheile s-au raspandit în India în timpul domniei lui Mughal în secolele XVI-XVII. Mughal a adus forma lor proprie de arhitectura care a inclus cupole în formă de ceapă aşa cum se vede în Moscheea Delhi Jama.


Moscheile au ajuns în Imperiul Otoman (în special Turcia de astăzi), în secolul al XI-lea, când mulţi dintre turcii din regiune au început să se convertească la Islam. Multe din primele moschei aparute în Imperiul Otoman, cum ar fi Hagia Sophia din Istanbulul de astăzi, au fost iniţial biserici sau catedrale apartinand Imperiului Bizantin. Otomanii au creat designul lor de moschei care a inclus cupole mari centrale, minarete multiple si fatade deschise. Stilul otoman prezinta de obicei coloane si plafoane inalte în interior, în timp ce încorporează elementele tradiţionale, cum ar fi mihrab-ul.


Treptat, s-au construit moschei si in diferite parti ale Europei iar creşterea cea mai rapidă a numărului acestora a apărut în secolul trecut datorita migratiei musulmanilor pe acest continent. Marile oraşe europene, precum Roma, Londra, şi Munchen, detin moschei cu caracteristici tradiţionale, prezentand cupole şi minarete. Aceste mari moschei în centrele urbane serveasc drept comunităţi şi centre sociale pentru un grup mare de musulmani, care ocupă regiunea respectiva. Cu toate acestea, se pot găsi încă moschei mai mici in multe regiuni suburbane şi rurale din toată Europa, unde musulmanii locuiesc in numar mai mare.


In Statele Unite, prima moschee a aparut în secolul al XX-lea, constructie apartinand sfârşitului anilor 1920 în Cedar Rapids, Iowa. Cu toate acestea, tot mai multi imigranţi continuă să sosească în ţară, în special din Asia de Sud, ceea ce duce la o crestere semnificativa a numarului de moschei mai repede decât oricând înainte. Astfel, optzeci şi şapte la sută din moscheile americane au fost fondate după 1970.


Sursa: http://bostonmosques.com/about/history.php; http://wapedia.mobi/ro/Moschee
Traducere&Adaptare: Amina