Cum putem evita sugestiile satanice?

luni, 6 iunie 2011


As Salamu Alaykum Wa Rahmatullahi Wa Barakatuhu !





“Oi voi cei care credeţi! Nu urmaţi pasii lui Seitan! Aceluia care urmează pasii lui Seitan el îi porunceste ticălosia si lucrul oprit. Si de nu ar fi graţia lui Allah asupra voastră si mila Sa, nici unul dintre voi nu ar fi curat nicicând(de murdăria păcatelor). Insă Allah curăţeste pe cine voieste El. Iar Allah este Cel care Aude Totul [si] Binestiutor .”[Sami’, ‘Alim].

(Surat AN-NUR:21)
Viclenia lui Satan este precum o pânză de păianjen ce apare înaintea ta-nu te poate opri să mergi mai departe, si nu trebuie să îi acorzi prea mare importanță. Tot ceea ce face Satan este să sugereze acte ce conduc la păcate, prezentate în ornamente bine făurite. Credinciosii nu trebuie să accepte aceste acte. Când acesta recurge la asemenea lucruri, tot ce putem face este să îl ignorăm pentru că el îsi folosește cele mai slabe strategii. Dacă suntem atenți la acele sopteli, o să fim înfrânți. La fel cum teama unui comandant îl face să halucineze si să distribuie soldații pe laturi, lăsând centru descoperit, la fel si credinciosii care îl urmează pe Satan îsi slăbesc abilitatea de a rezista atât lui cât si dorințelor carnale, în final fiind învinsi.



“… si nu urmaţi pasii lui Seitan, căci el vă este dusman mărturisit. El vă porunceste numai răul si ticălosia si să spuneţi despre Allah ceea ce nu stiţi.”
(Surat AL-BAQARA: 168,169)



“…si care îl urmează pe orice seitan răzvrătit. Căruia i-a fost scris ca pe acela care-l va lua drept ocrotitor el îl va duce în rătăcire si îl va călăuzi către chinul Iadului.”
(Surat AL-HAJJ: 3,4)

Credinciosii care îsi doresc să evite aceste capcane, trebuie să stea departe de păcate, pe care Satan încearcă să le facă atractive. Distragerile si neglijarea venerării sunt invitații spre calea lui Satan:



“Cât despre acela care se întoarce de la Indemnarea Celui Milostiv [Ar-Rahman], aceluia îi vom orândui Noi un seitan care-i va fi tovarăs nedespărţit.”
(Surat AZ-ZUKHRUF: 36)

Satana foloseste scene obscene pentru a-i îndepărta pe credinciosi de la calea cea bună. În astfel de momente trebuie să ne amintim că a ne implica în astfel de acte ilicite înseamnă a suferi remuscări mai apoi, iar asta ne pune în pericol viețile în prezent si viitor. Nu trebuie să uităm că această viață este trecătoare, o iluzie recomfortantă, si că viața adevărată este Cea de Apoi.



“Si să nu vă abată pe voi Seitan(de la această cale), căci el vă este dusman îndeverat!”
(Surat AZ-ZUKHRUF: 62)

Când le sunt insuflate gânduri rele, credinciosii ar trebui să realizeze că Satan îsi foloseste strategiile slabe si că acesta poate fi ignorat. Nu trebuie să neglijăm timpul de venerare, căci asta atrage atenția lui Satan. Dacă ne amintim mereu de Cel Milostiv, dacă facem fapte nobile si ducem viață religioasă, vom putea rezista lui Satan.



“Si dacă vreodată Seitan te îmboldeste, ispitindu-te de rau, caută refugiu la Allah, căci El este Cel care Aude Totul [si] Binestiutor [Sami’, ‘Alim].”
(Surat AL_’A’RAF: 200)

Răsplata celor din Paradis.

miercuri, 18 mai 2011

As-Salamu Alaykum Wa Rahmatullahi Wa Barakatuhu !


splata celor din Paradis.




Cei care nu aşteaptă întâlnirea Noastră, care sunt mulţumiţi în Viaţa de Acum, care-şi află tihna în ea şi rămân nepăsători la semnele lui Allah Subhana Wa Ta'Ala, aceştia vor avea liman Focul pentru ceea ce au făcut, iar pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune, Domnul lor îi va călăuzi pentru credinţa lor. Râurile vor curge la picioarele lor în Grădinile plăcerii.
Preafericiţii vor fi în Rai, unde vor veşnici cât vor dura cerurile şi pământul. Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor fi lăsaţi să intre în Grădini pe sub care curg râuri, unde vor veşnici, cu îngăduinţa Domnului lor, iar bineţea lor va fi: “Pace!”


"Oare acela care stie(crede) că aceea ce ţi s-a revelat de către Domnul tau (Coranul) este Adevărul să fie ca acela care este orb? Ci dară chibzuiesc cei care au minte (cei care au minte sănătoasă), 
Aceia care-si împlinesc făgăduinţa faţă de Allah şi nu încalcă legământul făcut.
Si ţin unit ceea ce Allah a poruncit să fie unit (făcând bine rudelor) şi au frică de Domnul lor si se tem de răul socotirii(de Ziua de Apoi).
Si aceia care sunt statornici în căutarea chipului(iubirii, harul lui Allah) Domnului lor si plinesc Rugăciunea [As-Salat] si fac milostenie într-ascuns si pe faţă din ceea ce Noi le-am dăruit si resping răul prin bine, aceia vor avea parte de răsplata Casei [Vesnice]- (adica Paradisul),
De grădinile Edenului, în care vor intra laolaltă cu [toţi] aceia care au fost evlavioşi, dintre părinţii, soţii şi copiii lor, iar îngerii vor intra le ei prin toate porţile… "(Surat AR-RA’D : 19…23)


Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor vedea că nu va fi lăsat să se piardă răsplata celui ce face un lucru bun. Ei sunt cei care vor stăpâni Grădinile Edenului pe sub care curg râuri, unde vor fi împodobiţi cu brăţări de aur şi înveşmântaţi cu straie verzi, de mătase şi brocart. Se vor culca pe paturi de nuntă. 
Ce frumoasă răsplată! 
Ce minunată şedere!
Oamenii curaţi vor trăi în belşug, iar cei desfrânaţi vor fi aruncaţi în Foc, în Ziua Judecăţii de Apoi de la care nu vor putea lipsi.
Da! Cei curaţi vor trăi în Plăcere, întinşi pe paturi, vor privi în jurul lor. Vom vedea pe chipurile lor strălucirea prea-fericirii.
Li se va da să bea nectar pecetluit, cu pecete de mosc- pentru aceasta să se întreacă cei care se iau la întrecere! -amestecat cu apă din Tasmin, un izvor din care beau doar cei apropiaţi de Dumnezeu.


“Afară de aceia care se vor căi (pentru abandonarea rugăciunilor si urmarea poftelor), vor crede si vor fi împlini fapte bune, căci acestia vor intra în Rai si nu vor fi nedreptăţiţi nicicum,
In grădinile Edenului, pe care Cel Milostiv le-a făgăduit robilor Sai – [şi ei au crezut în această făgăduinţă] nevăzută – căci făgăduinţa Lui se va împlini (întrucat El nu si-o încalcă)
Ei nu vor auzi în ele [nici un fel de] vorbe deşarte, ci numai “Pace!” Şi ei vor avea în ele hrana lor, dimineaţa şi seara.
Acesta este Raiul (cel descris) pe care Noi îl dam cu mostenire robilor Noştri care sunt evlaviosi.” (Surat MARYAM :60…63)


Li se vor da Lăcaşul de Apoi celor care pe pământ nu şi-au dorit preamărirea şi nici stricăciunea. Cei care se tem de Dumnezeu vor avea un sfârşit fericit. Cei cu chipurile luminate vor fi cuprinşi în milostivenia lui Dumnezeu, unde vor veşnici.


Cei temători vor avea un loc fericit: nu vor auzi acolo deşertăciuni ori minciuni.
Aceasta este răsplata de la Domnul Nostru, un dar bine socotit, de la Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce este între ele; al Milostivului ce nimănui nu-i este dat să-i vorbească.
În Ziua când Duhul şi îngerii vor sta aşezaţi în rând nu vor vorbi decât cei cărora Milostivul le va îngădui şi vor spune doar ceea ce se cuvine.
El îi va răsplăti pentru răbdarea lor cu o grădină şi cu mătase.
Culcaţi pe paturi de nuntă nu vor suferi nici de soarele arzător şi nici de gerul pişcător.
Umbra se va lăsa peste ei, iar fructele se vor apleca să fie culese. 
Printre ei vor umbla vase de argint şi pocaluri de cleştar, de cleştar şi de argint, umplute cu măsură.
Vor bea dintr-un pocal un amestec de ghimbir, şi dintr-un izvor numit acolo Salsabil.
Flăcăiandrii nemuritori se vor învârti în jurul lor - văzându-i vei crede că sunt mărgăritare neînşirate!
Când vei privi în jur, vei vedea desfătare şi o mare împărăţie.
Ei vor purta veşminte verzi, de satin şi de brocart şi vor fi împodobiţi cu brăţări de argint. Domnul lor le va da să bea o băutură prea-curată.
“Toate acestea vă vor fi vouă răsplată a trudei voastre drept mulţumire!
Neprihăniţii vor bea dintr-un pocal o licoare cu camfor.
Robii lui Dumnezeu vor bea din izvoare pe care le vom face să ţâşnească din belşug, căci ei îşi împlinesc făgăduinţele, se tem de o zi al cărui rău se va răspândi în tot locul.
Ei dau de mâncare din dragoste pentru El, sărmanului, orfanului şi prinsului:
“Noi vă dăm de mâncare de dragul lui Dumnezeu şi nu vrem de la voi nici răsplată, nici mulţumire
Pe cei ce o iau înainte! Celui care se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte pofta din sufletul său, Raiul îi va fi liman.
Cei care vor fi crezut, cei care se vor fi pribegit, cei care vor fi luptat pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile şi făpturile lor, vor fi puşi pe o treaptă foarte înaltă la Dumnezeu, căci ei sunt cei biruitori!
Domnul lor le vesteşte o milostivenie de la El, o mulţumire şi Grădinile unde vor afla o necurmată plăcere şi unde vor veşnici. O mare răsplată veţi afla la Dumnezeu.


“Acela care voieste să semene [ogorul] Lumii de Apoi, aceluia îi vom spori Noi semănătura(acela care lucrează pentru Viaţa de Apoi a izbutit în lucrul său si faptele sale bune vor fi sporite), iar acela care voieşte să semene [ogorul] acestei lumi (plăcerile ei), aceluia îi vom da Noi din ea, însa el nu va avea parte în Lumea de Apoi.” (Surat AŞ-ŞURA: 20)


Cei temători vor trăi în Grădini cu izvoare, luând ceea ce Domnul lor le va dărui. Ei au fost înainte dintre făptuitorii de bine ce dormeau noaptea puţin, iar dis-de-dimineaţă cereau iertare. Din averile lor aveau parte şi cerşetorul şi lipsitul!
Ei au fost călăuziţi către Cuvântul cel Bun. Ei au fost călăuziţi pe Calea celui Lăudat. Căci au fost răbdători, ei toţi vor avea drept răsplată Casa Raiului, unde vor afla bună primire şi pace, şi acolo vor veşnici. Ce loc de şedere minunat!


Cei înainte mergători. Înainte mergătorii, ei vor fi cei apropiaţi. În Grădinile Plăcerii vor fi mulţime dintre primi şi puţinii dintre ultimii, pe paturi împletite, întinşi pe ele faţă în faţă. Flăcăiandri nemuritori vor umbla printre ei cu potire şi ibrice, şi un pocal de la izvor de care nu-i va durea capul şi nici nu se vor îmbăta; fructele vor fi pe alese şi carnea de pasăre după poftă. Vor avea acolo hurii cu ochi asemenea mărgăritarelor ascunse drept răsplată a faptelor lor. Şi nu vor auzi acolo vorbe deşarte şi nici învinuiri de păcate ci numai un singur cuvânt:“Pace!... Pace!”


Cei de-a dreapta!
Ce va fi cu cei de-a dreapta? Ei vor sta sub lotuşi despinaţi, sub salcâmi frumos înşiraţi. sub umbră întinsă, lângă apă curgătoare, cu fructe din belşug neculese dinainte şi neoprite, pe aşternuturi înălţate. 
Cei care cred şi săvârşesc fapte bune - Allah nu împovărăşte nici un suflet decât după putinţa sa - aceştia vor fi soţii Raiului, unde vor veşnici.
Vor fi smulse din piepturi ura ce vor mai fi avut-o. Râurile vor curge la picioarele lor. Ei vor spune: “Laudă lui Dumnezeu care ne-a călăuzit încoace. Noi nu am fi fost călăuziţi, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi călăuzit. Trimişii Domnului nostru au venit cu Adevărul.” Li se va striga: “Aceasta este Grădina pe care o veţi moşteni pentru ceea ce aţi făptuit.”
Soţii Grădinii vor striga soţilor Focului: “Noi am găsit adevărat ceea ce Domnul nostru ne-a făgăduit, şi voi găsiţi adevărat ceea ce Domnul vostru v-a făgăduit?” Ei vor spune: “Da!”Cineva va vesti între ei: “Blestemul lui Dumnezeu cadă asupra celor nedrepţi ce abat de la Calea lui Dumnezeu pe care ei caută s-o întortocheze, căci ei tăgăduiesc Viaţa de Apoi.”
Un văl gros va fi pus între Rai şi Gheena, iar pe Al-’Araf vor fi oameni ce îi cunosc pe toţi după chipurile lor. Ei vor striga soţilor Raiului: “Pace vouă!” însă ei nu vor putea intra, cu toate că râvnesc.
Atunci când privirile lor se vor plimba peste soţii Focului, ei vor spune: “Domnul nostru! Nu ne pune laolaltă cu poporul nedrept.”
Cei de pe Al-’Araf vor striga oamenilor pe care-i cunosc după chipurile lor: “Ceea ce-aţi adunat şi de care eraţi mândri nu vă slujeşte la nimic.”


Cei care se tem de Dumnezeu au, la Domnul lor, Grădinile Plăcerii.
Cei care spun: “Domnul nostru este Dumnezeu!” şi merg drept, nu vor cunoaşte nici teamă şi nici tristeţe.
Aceştia sunt soţii Raiului, unde vor veşnici ca răsplată a ceea ce au făptuit.
Cei temători vor sta într-un loc tihnit, în grădini, la izvoare.
Vor fi înveşmântaţi în mătase şi brocart şi aşezaţi faţă în faţă.
Li sa vor dărui drept soţii hurii cu ochii mari. Acolo, vor cere în tihnă fructe de tot soiul. Ei nu vor mai gusta moartea, după moartea lor dintâi, căci Dumnezeu i-a ferit de osânda Iadului.
Aceasta este fericirea cea mare!


“İar noi nu am avut nici o putere asupra voastră, căci aţi fost un neam de neleguiţi.
Deci s-a împlinit Cuvântul Domnului nostru împotriva noastră şi [acum] noi gustăm [pedeapsa]
Şi v-am adus pe voi în rătăcire, căci şi noi înşine am fost rătăciţi!
Şi în Ziua aceea vor fi ei împreună la pedeapsă.
Astfel facem noi cu nelegiuiţii!
Cand li s-a zis lor “Nu există alta divinitate afară de Allah”, ei s-au semeţit (refuzând să accepte propovăduirea şi chemarea la Allah Cel Unic)
Zicând: “Să-i părăsim pe zeii noştri pentru un poet nebun?”
Insă el a venit cu Adevărul şi a adeverit [mesajele] trimisilor (care au fost mai întelepţi, între toate neamurile).
Veţi gusta voi (din pricina plăsmuirii voastre) chinul cel dureros
Şi nu veţi fi răsplătiţi decat pentru ceea ce aţi facut.
Afară de robii lui Allah cei alesi (dreptcredinciosii),
Aceia vor avea parte de un dar binestiut ( ın Paradis)
Fructe [delicioase]! Şi vor fi ei cinstiţi
In Grădinile Fericirii,
Pe divanuri, aşezaţi faţă ın faţă, (astfel încat să se vada unii pe altii)
Şi se va trece printre ei cu o cupă umplută dintr-un izvor,
Albă, plăcută pentru cei ce beau,
In ea nu va fi ameţeală şi nici nu se vor îmbăta din pricina ei,
Si vor avea langă ei fete neprihănite, cu priviri scurte şi cu ochi mari, frumosi,
Semănând cu nişte ouă păstrate cu grijă.
Si se vor întoarce unii spre alţii, întrebându-se,
Va zice unul dintre ei: “Eu am avut un prieten apropiat ” (în viaţa lumească)
Care zicea: “Tu eşti dintre cei care cred cu adevărat?” (în Ziua de Apoi)
Oare după ce am murit si ne-am facut ţărână si oseminte, ni se va mai cere nouă socoteală?
Va zice: “Vreţi voi să priviţi în jos ? (prin fereastra Paradisului, către Infern, pentru a-l vedea pe prietenul acela?)
Si va privi el şi îl va vedea pe acela în mijlocul Iadului.
Si va zice el atunci: “Pe Allah! Aproape că mi-ai adus pieirea!
Si de n-ar fi fost îndurarea Stăpanului meu (care m-a calauzit şi a fost blând cu mine), aş fi şi eu printre cei aduşi!
Este adevărat că noi nu vom muri
Decât cu moartea nostră cea dintâi şi că nu vom fi noi chinuiţi?(se adresează în continuare fostului său prieten sau interlocuitorilor săi)
Aceasta este marea izbândă !”
Pentru asa ceva se cuvine să se străduiască aceia care se străduiesc.
( Surat AS-SAFFAT: 30…61)

MERITUL RUGÃCIUNII DIN TOIUL NOPŢII

vineri, 1 aprilie 2011

Robii lui Dumnezeu sunt cei care merg cu smerenie pe pământ, iar când le vorbesc neştiutorii, ei spun: “Pace!”, cei care petrec noaptea înaintea Domnului lor, prosternaţi ori în picioare,
Numai aceia cred în semnele lui Dumnezeu, care se prosternează când le sunt amintite şi care-L preamăresc în laude pe Domnul lor şi nu se arată îngâmfaţi.
Ei se smulg din aşternuturile lor ca să-L cheme pe Domnul lor cu teamă şi râvnă şi dau milostenie din ceea ce au fost înzestraţi.
Oare el este asemenea celui credincios care în picioare, ori cu faţa la pământ, în timpul nopţii, îl îngrijorează Viaţa de Apoi şi nădăjduieşte în milostivenia Domnului său? 
“Cei care ştiu sunt oare deopotrivă cu cei care nu ştiu?”
Numai cei dăruiţi cu minte chibzuiesc, ei dormeau noaptea puţin, iar dis-de-dimineaţă cereau iertare.
Allah Subhanuhu Wa Ta’Ala ştie că tu şi mulţi dimpreună cu tine vă sculaţi pentru rugăciune, aproape două treimi ori o jumătate ori o treime din noapte. Dumnezeu a dat măsura nopţii şi a zilei. El ştie că voi nu ţineţi socoteală de aceasta, însă vă primeşte căinţa. Citiţi tot ce puteţi din Coran! El ştie că unii dintre voi sunt bolnavi, că alţii străbat pământul în căutarea harului lui Dumnezeu, iar alţii luptă pe calea lui Dumnezeu. Citiţi tot ce puteţi din Coran! Faceţi-vă rugăciunea, daţi milostenie şi daţi-I lui Dumnezeu un frumos împrumut. Binele pe care vi-l faceţi voi înşivă înainte, îl veţi afla la Dumnezeu drept cea mai bună şi mai mare răsplată. Cereţi iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv!

Noaptea, prosternează-te înaintea Lui şi preamăreşte-L noapte lungă.

Iar în timpul nopţii stai de veghe şi împlineşte rugãciuni peste cele cuvenite; poate cã Domnul tãu te va readuce la viaţã într-o poziţie demnã de laudã! (17 : 79)
Când coastele lor pãrãsesc culcuşurile, pentru a-L chema pe Domnul lor cu fricã şi cu nãdejde. (32 : 16)
Ei nu dormeau decât puţin în timpul nopţii. (51 : 17)


1165. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) stãtea în picioare noaptea, pânã într-atât cã picioarele i se umflau. Eu l-am întrebat de ce fãcea astfel dacã pãcatele lui de la început şi de pe urmã i-au fost iertate. El a rãspuns: Sã nu fiu eu atunci un slujitor recunoscãtor?
(Convenit)

1166. 'Ali (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a vizitat într-o noapte pe Fatima şi pe el şi i-a întrebat: De ce nu faceţi rugãciunea noaptea?
(Convenit)

1167. Salim ibn 'Abdullah ibn 'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cu acordul tatãlui sãu cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: 'Abdullah este un om foarte bun numai cã ar trebui sã-şi facã rugãciunea peste datorie, noaptea. Salim (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã dupã aceastã poruncã 'Abdullah dormea noaptea foarte puţin.
(Convenit)

1168. 'Abdullah ibn 'Amr ibn al-'As (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Nu fi ca şi cutare sau cutare, 'Abdullah. El avea obiceiul sã se scoale noaptea, dar mai apoi a renunţat.
(Convenit)

1169. 'Abdullah ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i s-a pomenit despre un om care dormea toatã noaptea pânã dimineaţa. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a remarcat: El este dintre cei în urechile cãrora urineazã diavolul.
(Convenit)

1170. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Când unul dintre voi adoarme, diavolul îi leagã trei noduri la ceafã. La fiecare nod, el recitã aceastã incantaţie: Ai o noapte lungã în faţã, aşadar, dormi. Dacã cineva se trezeşte şi Îl pomeneşte pe Allah, se desface un nod. Dacã face abluţiunea, se desfac douã noduri, iar dacã se roagã, se desfac toate nodurile. El îşi începe dimineaţa proaspãt şi fericit, altfel se trezeşte rãu dispus şi apatic.
(Convenit)

1171. 'Abdullah ibn Salam (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: O, oameni rãspundeţi la saluturi, daţi altora de mâncare, rugaţi-vã când alţii dorm şi atunci veţi intra în Rai, în pace.
(Tirmidhi)

1172. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cea mai bunã lunã pentru post, dupã Ramadan, este Muharram şi cea mai bunã
rugãciune, dupã cele poruncite, este rugãciunea de noapte.
(Muslim)

1173. Ibn 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Rugãciunea la vreme de noapte trebuie sã cuprindã douã rak'at odatã, dar
dacã simţiţi cã dimineaţa se apropie, faceţi o rak'at de witr (rugãciune facultativã).
(Convenit)

1174. Ibn 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) oferea la rugãciunea de noapte, douã rak'at sau numai o rak'at (numãr fãrã soţ).
(Convenit)

1175. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) îşi întrerupea postul într-o lunã, de noi ajungeam sã credem cã n-a postit deloc sau ţinea post atât de mult, încât ne gândeam cã n-a întrerupt nici o zi. Dacã cineva voia sã-l vadã rugându-se noaptea, putea sã-l vadã, iar dacã voia sã-l vadã dormind, îl putea vedea dormind.
(Bukhari)

1176. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea obiceiul sã ofere unsprezece rak'at, noaptea. El se prosterna atâta vreme cât i-ar fi luat sã recite cincizeci de versete. Dupã aceea fãcea douã rak'at
înainte de rugãciunea de la crãpatul zorilor şi apoi se întindea pe partea dreaptã pânã ce venea muezinul sã-l înştiinţeze de rugãciuni.
(Bukhari)

1177. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu fãcea mai mult de unsprezece rak'at nici în Ramadan, nici în vreo altã lunã. Mai întâi el se ruga patru rak'at. Sã nu întrebaţi despre perfecţiunea şi lungimea lor. Apoi mai fãcea patru rak'at la fel de perfecte şi lungi; dupã care, fãcea trei rak'at (prosternãri la sfârşitul nopţii). 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a întrebat: Trimis al lui Allah, tu mai dormi înainte de a face rugãciunea witr? El a zis: O, 'A'işa! ochii mei dorm dar inima mea nu doarme.
(Convenit)

1178. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) dormea în prima parte a nopţii şi se ruga în ultima parte.
(Convenit)

1179. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Într-o noapte m-am alãturat Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în rugãciunea sa (de bunãvoie). El a stat în picioare,
rugându-se atât de mult, încât m-am hotãrât sã fac o faptã necuviincioasã. Eu am fost întrebat: Ce-ai avut de gând sã faci? Am rãspuns: Sã stau jos şi sã nu-l mai urmez.
(Convenit)

1180. Hudhaifa (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: M-am rugat într-o noapte cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi el a început sã recite Sura al-Baqara. Am crezut cã la capãtul
celor o sutã de versete se va închina, dar el a recitat mai departe şi eu m-am gândit cã poate voia sã recite întreaga Sura într-o singurã rak'at, dar el a recitat mai departe, iar eu am crezut cã la sfârşitul acestei Sure se va închina. Atunci, el a început sã recite Sura an-Nisa' şi a recitat-o; apoi a început Al-Imran şi a recitat în tihnã. Dupã ce a recitat versetul ce pomenea de Gloria lui Allah, el a lãudat spunând: Glorie Domnului, meu iar când a recitat versetul care aratã cum sã ne rugãm Domnului, Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a rugat Lui şi când a recitat versetul în care se cerea aprobare de la Domnul, el s-a pus sub paza Sa, iar apoi s-a închinat şi a zis: Glorie Domnului meu Atotputernic; închinãciunea lui a ţinut cam tot atât cât şi rugãciunea, iar dupã ce s-a ridicat din nou dupã rak'at, el a zis: Allah ascultã pe cel ce-I aduce laude. Pe urmã, a stat în picioare rugându-se tot atât cât i-a luat în închinãciune. Şi pe urmã s-a închinat şi a zis: Glorie Domnului meu Cel Preaînalt şi s-a închinat tot atâta timp cât a stat în picioare în rugãciune
(Qiyam).
(Muslim)

1181. Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost întrebat care rugãciune este mai minunatã? El a rãspuns: Rugãciunea cea mai minunatã este cea pentru care rãmâneţi mai mult în picioare.
(Muslim)

1182. 'Abdullah ibn 'Amr (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cea mai scumpã rugãciune înaintea lui Allah este aceea a lui Dawud şi postul cel mai primit de Allah este acela al lui Dawud. El dormea jumãtate din noapte, se scula sã se roage o treime din ea şi se culca din nou pânã dimineaţa; iar în fiecare a doua zi ţinea post.
(Convenit)

1183. Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) zicând: În fiecare noapte existã un anumit timp în care, dacã un musulman se
roagã pentru orice bun legat de aceastã viaţã sau de cea viitoare, i se dãruieşte şi aceasta se petrece în fiecare noapte.
(Muslim)

1184. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã vã treziţi noaptea sã faceţi rugãciunea Tahjjud, deschideţi rugãciunea cu douã rak'at scurte.
(Muslim)

1185. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat: Dacã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) se ruga noaptea, îşi începea rugãciunea cu douã rak'at scurte.
(Muslim)

1186. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã atunci când Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pierdea rugãciunea de noapte din pricina durerilor sau pentru
cã era bolnav, în timpul zilei fãcea doisprezece rak'at.
(Muslim)

1187. 'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã cineva adoarme şi nu mai apucã sã recite ce-i stã în obicei sau Mãcar o parte, sã recite în timpul dintre rugãciunea de dimineaţã şi cea de prânz, cãci îi va fi socotit ca şi când ar fi recitat noaptea.
(Muslim)

1188. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Allah este Milos faţã de cel ce se trezeşte noaptea şi se roagã, îşi trezeşte şi nevasta sã se roage iar dacã ea se codeşte, o stropeşte cu apã pe faţã (ca sã o trezeascã). Allah este milostiv cu femeia ce se trezeşte noaptea şi se roagã şi care-şi trezeşte bãrbatul pentru acelaşi scop, iar dacã el nu vrea, îl stropeşte cu apã pe faţã.
(Abu Dawud)

1189. Abu Sa'id şi Abu Huraira (Allah sã-i aibã în mila Sa!) au relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Când bãrbatul îşi trezeşte nevasta în toiul nopţii şi împreunã se roagã douã rak'at, ei sunt socotiţi dintre cei ce-L pomenesc pe Allah.
(Abu Dawud)

1190. Umm al mo'minin 'A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã vreunul din voi moţãie în timpul rugãciunii, mai bine sã se culce pânã ce îi dispare moleşeala. Atunci când unul dintre voi se roagã moţãind, nu mai ştie dacã cere iertarea sau se ocãrãşte pe sine.
(Convenit)

1191. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã vã treziţi noaptea pentru rugãciune şi vã este greu sã recitaţi Sfântul Coran fãrã greşealã şi nu ştiţi ceea ce recitaţi, mai bine sã mergeţi înapoi la culcare.
(Muslim)