Primele moschei si evolutia acestora in lume

joi, 1 iulie 2010

Istorie
Cuvântul originar pentru moschee în arabă este masjid având semnificaţie de loc de rugăciune sau de inchinare. Acesta este un substantiv derivat din verbul sajada (însemnând a se închina). Cuvântul provine din limba arameică, înrudită cu araba şi ebraica, şi datează din secolul al V-lea î. Hr., întâlnindu-se şi în vocabularul altor limbi cum ar fi arabilor nabateeani şi ebraica, cu aceeaşi semnificaţie.


Intrari grandioase şi turnuri înalte, sau minarete, au fost mult timp şi continuă să fie strâns asociate cu moscheile. Cu toate acestea, primele trei moschei au fost simple spaţii deschise construite in Peninsula Arabică. Moscheile s-au dezvoltat semnificativ în următorii 1000 de ani, ajungand sa aiba caracteristici distincte si adaptate la diversele culturi ale lumii.




Primele Moschei


Conform credintelor islamice, prima moschee din lume a fost Kaaba, a cărui fundaţie existentă a fost ridicată de către Avraam, asistat de fiul său, Ismail, la ordinul lui Allah (Dumnezeu). Se crede de asemenea ca spatiul si imprejurimile Kaabei au fost exact acelea unde ingerii au ridicat un cort de inchinare pentru Adam si Eva. Insa, cea mai veche moschee construită de musulmani este Moscheea Quba din Medina. Când Mohamed a trăit în Mecca, el a considerat Kaaba ca şi moscheea fundamentala unde isi desfasura rugaciunile impreuna cu discipolii sai.




Chiar si in momentele in care arabii pagani efectuau ritualurile lor în interiorul Kaabei, Muhammad întotdeauna a mentinut Kaaba la un respect desavarsit. Tribul Meccan Quraish, care a fost responsabil pentru paza Kaabei, a încercat să excludă adepţii lui Mohamed de la sanctuar, care a devenit un subiect de plângeri ale musulmanilor înregistrate în Coran. Când Mohamed a cucerit Mecca în 630, el convertit intr-o Kaaba o moschee, care a devenit cunoscut sub numele de Masjid al-Haram, sau Moscheea Sacra. Masjid al-Haram a fost extinsa şi îmbunătăţita în mod semnificativ în primele secole ale Islamului, pentru a primi numărul tot mai mare de musulmani care fie trăiau în zona, fie veneau in pelerinaj la Mecca. Actuala forma a moscheii, a fost data in anul 1577 în timpul domniei sultanului otoman Selim al-II-lea.


Primul lucru pe care Mahomed l-a făcut la sosirea împreună cu discipolii lui lângă Medina (numit apoi Yathrib) după emigrare de la Mecca, în 622 a fost construirea Moscheii Quba intr-un sat din afara Medinei. Musulmanii cred că el a rămas la Masjid Quba pentru trei zile înainte de a ajunge in Medina.


La doar câteva zile după inceperea constructiei Moscheii Quba, Muhammad a mers mai departe pentru a ridica o alta moschee in Medina, cunoscuta azi sub numele de Masjid al-Nabawi, sau „Moscheea Profetilor”. Locul de moschee a fost declarat ca atare, dupa ce a gazduit prima rugaciune de vineri a Profetului Muhammad. După înfiinţarea sa, in Masjid al-Nabawi a continuat să se introducă unele practici de acum considerate comune în moscheile de astăzi. De exemplu, adhan, sau strigarea la rugaciune care se practica si astăzi. Mascheea al-Nabawi a fost construita cu o curte mare, un motiv comun printre moscheile construite de atunci pana astazi. Printre practicile Profetului Muhammad se afla si predica acestuia ridicandu-se la un capăt al arcadei. Mai târziu, el va dezvolta un amvon în trei etape ca o platformă de la care el va tine predici. Amvon, acum cunoscut ca un minibar, este încă o trăsătură comună a moscheilor.




Muhammed a trait langa Moscheea din Medina, care a reprezentat atat un centru religios cat şi politic pentru comunitatea musulmană timpurie. Aici au fost duse negocieri, planificate acţiuni militare, tinuti prizonierii de război, s-au discutat soluţionari, au fost difuzate informaţii religioase sau primirea si distribuirea cadourilor printre tovarăşii Profetului. Adepţii lui de asemenea vindecau acolo ranitii iar unii oameni chiar au trăit în permanenţă în corturi şi cabane.


Astăzi, Moscheea al-Haram din Mecca, Moscheea al-Nabawi din Medina şi Al Aqsa din Ierusalim sunt considerate cele mai sfinte în Islam.


Raspandirea şi evoluţia


Foarte multe moschei au fost construite în afara Peninsulei Arabice datorita migratiei musulmanilor în alte părţi ale lumii iar arhitectura acestora diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare Egiptul a devenit ocupatie musulmana la inceputul anilor 640 şi de atunci au aparut moschei in toata tara iar capitala, Cairo, a dobândit numele de „Oraşul celor o mie de minarete”. Moscheile egiptene variau în functie de facilităţi aşa cum unele au devenit şcoli islamice (madrassas), în timp ce altele detineau spitale sau morminte.
Moscheile din Sicilia şi Spania nu reflectă în primul rând arhitectura predecesorilor vizigoti ci reflectă în schimb, arhitectura introdusa de maurii musulmani. Se presupune totusi, că au existat unele elemente de arhitectura pre-islamica, care au fost islamizate in stilul arhitectural Maghribian si Andalusian, un exemplu distinctiv este arcul potcoavă.


Prima moschee din China a fost înfiinţată în secolul al optulea în Xi'an. Marea Moschee din Xi'an, a cărei constructii dateaza din secolul al XVIII-lea, nu reproduce insa multe din caracteristicile asociate moscheii tradiţionale. În schimb, ea urmează arhitectura tradiţională chineză. Acesta se distinge de alte cladiri prin acoperişul verde (templele budiste sunt adesea construite cu un acoperiş galben). Moscheile din vestul Chinei încorporeaza mai multe din elementele observate în moscheile din alte părţi ale lumii. Moscheile din China de Vest includ mai degraba minarete şi cupole în timp ce Estul Chinei a avut predispozitie catre moscheile cu aspect de pagode.






Moscheile s-au raspandit în India în timpul domniei lui Mughal în secolele XVI-XVII. Mughal a adus forma lor proprie de arhitectura care a inclus cupole în formă de ceapă aşa cum se vede în Moscheea Delhi Jama.


Moscheile au ajuns în Imperiul Otoman (în special Turcia de astăzi), în secolul al XI-lea, când mulţi dintre turcii din regiune au început să se convertească la Islam. Multe din primele moschei aparute în Imperiul Otoman, cum ar fi Hagia Sophia din Istanbulul de astăzi, au fost iniţial biserici sau catedrale apartinand Imperiului Bizantin. Otomanii au creat designul lor de moschei care a inclus cupole mari centrale, minarete multiple si fatade deschise. Stilul otoman prezinta de obicei coloane si plafoane inalte în interior, în timp ce încorporează elementele tradiţionale, cum ar fi mihrab-ul.


Treptat, s-au construit moschei si in diferite parti ale Europei iar creşterea cea mai rapidă a numărului acestora a apărut în secolul trecut datorita migratiei musulmanilor pe acest continent. Marile oraşe europene, precum Roma, Londra, şi Munchen, detin moschei cu caracteristici tradiţionale, prezentand cupole şi minarete. Aceste mari moschei în centrele urbane serveasc drept comunităţi şi centre sociale pentru un grup mare de musulmani, care ocupă regiunea respectiva. Cu toate acestea, se pot găsi încă moschei mai mici in multe regiuni suburbane şi rurale din toată Europa, unde musulmanii locuiesc in numar mai mare.


In Statele Unite, prima moschee a aparut în secolul al XX-lea, constructie apartinand sfârşitului anilor 1920 în Cedar Rapids, Iowa. Cu toate acestea, tot mai multi imigranţi continuă să sosească în ţară, în special din Asia de Sud, ceea ce duce la o crestere semnificativa a numarului de moschei mai repede decât oricând înainte. Astfel, optzeci şi şapte la sută din moscheile americane au fost fondate după 1970.


Sursa: http://bostonmosques.com/about/history.php; http://wapedia.mobi/ro/Moschee
Traducere&Adaptare: Amina

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu