Ce spune Coranul despre Gheena (İadul) ?

marți, 29 iunie 2010

[2:24]Dacă nu o faceţi — şi nu o veţi face — temeţi-vă de Focul cel mare care mistuie oameni şi pietre, gata pregătit pentru cei tăgăduitori.

[3:12]
Spune-le celor care tăgăduiesc: “Veţi fi biruiţi, iar apoi în Gheena veţi fi strânşi.” Ce rău aşternut!

[3:106]
...în Ziua când unele chipuri se vor lumina, iar altele se vor întuneca. Li se va spune celor cu chipuri întunecate: “Aţi tăgăduit după ce aţi crezut? Gustaţi osânda a ceea ce aţi tăgăduit!”


[4:56]
Pe cei care tăgăduiesc semnele Noastre îi vom arunca în Foc. De fiece dată când pielea li se va scoroji, le vom da alta ca ei să guste osânda de-a pururi. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.


[20:127]
Aşa îl răsplătim pe cel necumpătat ce tăgăduieşte semnele Domnului său. Osânda de Apoi este mult mai de temut şi va dura o veşnicie.


[13:18]
Cei care au răspuns Domnului lor au cea mai frumoasă răsplată, iar cei care nu îi vor fi răspuns — chiar dacă ar avea tot ce este pe pământ şi încă odată pe atât, ca să se răscumpere — vor avea o rea socoteală şi limanul lor va fi Gheena. Ce rău aşternut!


[7:38]
Dumnezeu va spune: “Intraţi în Foc la adunările de ginni şi oameni care-au fost înaintea voastră.” De fiece dată când o adunare va intra în Foc o va blestema pe sora sa. Atunci când se vor afla cu toatele, cea de pe urmă va spune celei dintâi: “Domnul nostru! Aceştia sunt cei care ne-au rătăcit! Dă-le lor focul ca osândă îndoită. Dumnezeu va spune: “Fiecare va avea osânda sa îndoit, însă voi încă nu ştiţi nimic.”


[9:34,35]
O, voi cei ce credeţi! Mulţi preoţi şi călugări mănâncă pe degeaba bunurile oamenilor îndepărtându-i de calea lui Dumnezeu. Vesteşte-le o osândă dureroasă celor care strâng aur şi argint şi nu cheltuiesc nimic pentru calea lui Dumnezeu.
În ziua când vor fi înroşite în focul Gheenei, vor fi arşi cu ele pe frunte, pe coapse, pe spate: “Aceasta este ceea ce aţi strâns pentru voi! Gustaţi din ceea ce aţi strâns! “


[14:16,17]
…el este târât în Gheena unde va fi adăpat cu o apă puturoasă pe care se va căzni s-o înghită câte puţin. Moartea îl va învălui, însă el nu va muri, căci are în spate grea osândă.


[15:44]
Ea are şapte porţi. Înaintea fiecărei porţi va fi o parte din ei,


[21:100]
...vor avea numai gemete şi nu vor auzi nimic (altceva).”


[22:19,20]
Aceştia sunt doi vrăjmaşi ce se ceartă asupra Domnului lor. Veşminte de foc vor fi croite tăgăduitorilor şi apă clocotită li se va turna în cap, şi le va topi ceea ce este în pântecele lor şi pielea.


[22:22]
…când vor vrea să iasă din ea de durere, vor fi daţi înapoi: “Gustaţi osânda Pârjolului”


[25:12]
Când îi va vedea ea de departe, ei îi vor auzi furia şi şuieratul.


[25:14]
“Nu chemaţi astăzi o singură pierire, ci chemaţi mai multe pieiri!”


[32:20]
…iar cei stricaţi vor avea Focul ca liman. De fiece dată când vor încerca să iasă, vor fi daţi înapoi spunându-li-se: “Gustaţi osânda Focului pe care îl socoteaţi minciună.”


[35:36,37]
Cei care tăgăduiesc vor avea Focul Gheenei, unde nu vor fi omorâţi, însă nici osânda nu le va fi uşurată. Astfel, Noi îl răsplătim pe cel nerecunoscător. Acolo, ei vor striga: “Domnul nostru! Scoate-ne de aici. Vom face numai bine, nu precum am făcut odinioară!” Nu v-am dăruit Noi o viaţă destul de lungă ca cel care chibzuieşte să chibzuiască? Predicatorul a venit la voi: “Gustaţi! Nu este ajutor pentru nedrepţi!


[7:41]
Ei vor avea din Gheenă paturi şi deasupra lor vor fi acoperăminte. Astfel îi răsplătim pe cei nedrepţi.


[42:44]
Pe cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte, nu va mai afla stăpân în afara Lui. Îi vei vedea pe cei nedrepţi spunând când vor vedea osânda: “Este vreo cale de întoarcere?”


[37:62...68]
Oare acesta nu este o gazdă mai bună decât copacul Zeqqum?
Noi l-am făcut ca o ispită celor nedrepţi.
El este un copac ce iese din fundul Iadului, iar rodul său este asemenea căpăţânilor de diavoli.


[37:66..68]
Ei vor mânca din el şi îşi vor umple burţile, apoi după el vor bea un amestec clocotind şi se vor întoarce iarăşi în Iad.


[38:57]
Aşa va fi ca să guste apă clocotită şi o băutură puturoasă


[38:59]
Aceasta este o gloată ce năvăleşte cu voi, însă nu vor fi bineveniţi, ci vor fi azvârliţi în Foc.


[39:16]
O întindere de foc va fi deasupra lor şi dedesubtul lor o altă întindere, aşa îi înfricoşează Dumnezeu pe robii Săi. O, robi ai Mei! Temeţi-vă de Mine!


[23:71]
Dacă Adevărul s-ar lua după poftele lor, atunci stricăciunea ar cuprinde cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele. Noi le-am adus o amintire, însă ei întorc spatele amintirii.


[14:50]
…cu straie de păcură, iar focul le va acoperi chipurile,


[44:47,48]
“Luaţi-l şi târâţi-l în fundul Iadului!
Turnaţi-i pe cap, ca osândă, apă clocotindă...”


[66:6]
O, voi cei ce credeţi! Păziţi-vă pe voi şi pe ai voştri de Focul care se hrăneşte cu oameni şi pietre! Îngeri uriaşi şi aprigi veghează asupra Focului, iar ei nu nesocotesc porunca lui Dumnezeu, ci fac întocmai ce li se porunceşte.


[74:30,31]
…iar asupra lui sunt nouăsprezece (păzitori).

Am pus păzitori ai Focului numai îngeri şi n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit, pentru ca cei care au primit Cartea să se convingă, pentru ca cei care cred să crească în credinţă, pentru ca cei care au primit Cartea şi cei credincioşi să nu se mai îndoiască, pentru ca cei care au boala în inimă şi tăgăduitorii să spună: “Ce voieşte Dumnezeu cu aceasta ca pildă?” Astfel, Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi nimeni afară de El nu cunoaşte oştirile Domnului tău. Aceasta nu este decât o amintire pentru oameni!


[67:8]
…gata să se sfarme de furie. De fiece dată când o ceată îi este aruncată, păzitorii săi vor întreba: “Nu vi s-a predicat şi vouă?”


[74:35,36]
Acela este unul dintre cele mai mari.
Aceasta este o predică oamenilor,


[78:24]
...fără să guste răcoare ori băutură,


[88:6,7]
...şi vor avea drept ospăţ mărăcini care nici nu-i vor îngrăşa, însă nici foamea nu le-o va astâmpăra.


[89:23]
...în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti...
La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci?


[104:6...9]
Este focul aprins al lui Dumnezeu, ce scrutează sufletele, boltindu-se asupra lor pe trâmbe înalte.

Versete Coranice despre İnvidie, Gelozie

vineri, 25 iunie 2010

[2:90]
Pe lucru de nimic îşi vând sufletele când tăgăduiesc ceea ce a pogorât Dumnezeu, înciudaţi că Dumnezeu pogoară din harul Său asupra cui voieşte dintre robii Săi. Mânie după mânie au strâns asupra lor. Cei tăgăduitori, de osânda cea ruşinoasă, vor avea parte!


[2:109]
Mulţi dintre oamenii Cărţii, pizmoşi la suflet, doresc să vă întoarcă de la credinţă la tăgadă, după ce Adevărul le-a fost şi lor dezvăluit. Uitaţi şi îngăduiţi, până ce Dumnezeu va veni cu Porunca Sa, căci El este Atotputernicul.


[2:213]
Pe când oamenii erau o singură adunare, Dumnezeu le-a trimis profeţii ca să-i vestească şi ca să le predice. El a pogorât Cartea întru Adevăr ca să judece între oameni şi să-i lămurească de ce se ceartă. Cei cărora le-a fost dată însă Cartea, după ce-au primit dovezile vădite, s-au pizmuit între ei. Dumnezeu i-a călăuzit doar pe cei care au crezut acest Adevăr asupra căruia alţii s-au certat, cu îngăduinţa Sa. Dumnezeu călăuzeşte pe cine voieşte pe calea cea dreaptă.


[3:19]
Adevărata credinţă înaintea lui Dumnezeu este Supunerea. Cei cărora Cartea le-a fost dată nu s-au împotrivit unii altora, din pizmă, decât după ce au primit ştiinţa. Cel care tăgăduieşte semnele lui Dumnezeu să ştie că Dumnezeu este Grabnic la socoteală.


[4:54]
...ori îi vor pizmui pe oameni pentru ceea ce Dumnezeu le-a dat din harul Său? Noi i-am dat neamului lui Abraham Cartea şi înţelepciunea. Noi le-am dăruit astfel o mare împărăţie.


[4:128]
Când o femeie se teme de părăsirea ori nepăsarea soţului său, nu i se face nici o vină, dacă ei se vor împăca, căci împăcarea este un lucru bun. Oamenii sunt mânaţi de zgârcenie. Dacă faceţi binele şi dacă vă temeţi de Dumnezeu, să ştiţi că Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.


[48:15]
Cei care au rămas în urmă, când veţi porni spre pradă să o luaţi, vor spune: “Lăsaţi-ne să vă urmăm.” Ei vor să schimbe Cuvântul lui Dumnezeu! Spune: “Niciodată nu ne veţi urma, căci aşa a spus Dumnezeu dinainte.” Ei vor spune: “Ba, voi ne pizmuiţi!” Ei nu pricep însă decât puţin!
 


[81:24]
...şi El cu Taina nu este zgârcit.

Moscheea Albastră din Istanbul

duminică, 13 iunie 2010


Moscheea Albastră din Istambul sau Moscheea imperială Sultanahmet (turcă: Sultanahmet Camii) este cea mai mare moschee din Istambul şi moscheea naţională a Turciei.
Moscheea Albastră din Istanbul a fost construită între anii 1609 şi 1616, în timpul domniei sultanului Ahmed I, de către arhitectul Mehmet Ağa, format la şcoala arhitectului Sinan, cel mai renumit arhitect al Turciei.



 
Ahmed I a decis construirea clădirii din dorinţa de a ridica în Istanbul o moschee care să îi poarte numele, dar şi care să concureze sau chiar să depăşească în măreţie cea mai importantă moschee din oraş la acea vreme, Hagia Sophia . Se pare că dorinţa de reuşită a sultanului era atât de mare încât a şi ordonat execuţia un arhitect înainte de a îi acorda lui Mehmet Ağa responsabilitatea proiectului .

 



Lucrările au început în luna august 1606, fiind inaugurate de însuşi Ahmed I. Detaliile constucţiilor sunt meticulos descrise într-o serie de opt volume care se află acum în biblioteca Palatului Topkapî. Ceremoniile de deschidere au fost ţinute în anul 1617, sultanul reuşind în acest ultim an al vieţii sale să participe la acestea, rugându-se în loja imperială din cadrul moscheii. Finalizarea lucrărilor a avut însă loc mai târziu, în timpul aceluiaşi an, actele finale fiind semnate de succesorul lui Ahmed, Mustafa I.




Ridicarea moscheii a stârnit numeroase controverse la vremea respectivă. Tradiţional, astfel de clădiri (moschei, palate sau alte clădiri publice) erau construite din bani obţinuţi ca pradă de război, pentru a comemora anumite victorii importante. Însă, deoarece nu avusese astfel de victorii seminificative, Ahmed a fost primul sultan nevoit să procure suma necesară din fondurile statului, stârnind astfel furia iniţiaţiilor în teologie şi drepturi divine. De asemenea, nu numai provenienţa banilor a adus controverse, ci, conform istoricului Mustafa Ali, însuşi numărul lor. Suma era considerată mult prea mare de către populaţia turcă a acelor vremuri, în condiţiile în care zonele sărace ale oraşului erau deseori neglijate.



Moscheea imperială Sultanahmet, cunoscută în toată lumea ca Moscheea Albastră din Istanbul, datorită celor aproximativ 21.000 de panouri interioare de faianţă  în majoritate de culoare bleu, este impresionantă prin mărime. Astfel, clădirea are o capacitate de 10.000 de persoane, are 260 de ferestre, şi adăposteşte o şcoală religioasă, un spital, un caravanserai şi o cantină gratuită. 

 


 
Ridicată la începutul secolului al XVII-lea, Moscheea Albastră este considerată ultima mare clădire aparţinând ca stil arhitectural clasicismului otoman .



 
Se pare că Mehmet Ağa a făcut, înainte de a concepe planul construcţiei, un tur al monumentelor otomane importante . Astfel că, din punct de vedere arhitectural, caracterul clădirii incorporează o serie de idei ale arhitecţilor care l-au precedat, îndeosebi cele ale lui Sinan. În ceea ce priveşte partiţionarea spaţiului, se observă o similaritate cu cea a moscheii Şehzade, proiectată de Sinan, iar curtea interioară din faţa corpului principal al complexului este de asemenea o idee des regăsită în planurile lui Sinan.




Mehmet Ağa a folosit mari cantităţi de materiale de construcţie pentru ridicarea Moscheii Albastre, in special piatră şi marmură. Urmând planul moscheii Ṣehzade din Istanbul, prima lucrare la scară largă a lui Sinan, arhitectul a decis ca viitoarea construcţie să cuprindă un corp principal, în formă de roză cu patru ramuri şi o spaţioasă curte interioară. Corpul central avea să aibă ca acoperiş un sistem de domuri şi semi-domuri, fiecare susţinute de trei exedre. Elementul central al sistemului este însă domul principal, cu înălţimea de 43 metri în punctul central şi diametrul de 23,5 metri. Întregul sistem de domuri este susţinut de patru stâlpi masivi, care amintesc de cei ai moscheei Selimiye din Adrianopol, o altă contrucţie proiectată de Sinan.




 
Faţada moscheii este similară cu cea a moscheii Süleymaniye din Istanbul. Curtea interioară are aproximativ suprafaţa corpului principal, fiind înconjurată de o serie de arcade cu boltă (revak). În centrul curţii interioare se află o fântână hexagonală, relativ mică faţă de dimensiunile curţii. Poarta mare a curţii, diferită din punct de vedere arhitectural de restul arcadelor, cuprinde un semi-dom cu structură de stalactită şi un dom de dimensiuni mici.



 
În cadrul intrării din partea de vest a curţii se află un lanţ masiv de fier, aşezat astfel încât sultanul, singura persoană care avea dreptul de a intra în curtea moscheii pe cal, să fie nevoit să îşi plece capul de fiecare dată când avea să între în moschee. Gestul avea un rol simbolic, de smerenie a conducătorului în faţa divinităţii.


Wikipedia







Cea mai moderna moschee a Turciei

miercuri, 9 iunie 2010

Cea mai moderna moschee a Turciei in Istanbul - Karacaahmet, moscheea Sakirin (cel recunoscator) a fost deschisa pentru rugaciune pentru prima data in ziua de vineri, 04.06.2010