Teamă de Allah

“O, voi cei ce credeţi! Temeţi-vă de Dumnezeu cu teama ce I se cade. Să nu muriţi decât supuşi Lui fiind.”

“Noi cei care credem, să ne fie teamă de Allah cu teama ce İ se cuvine”.Dumnezeu a descris în Coran prin versete, unul câte unul, despre teama, despre cum ar trebui să fie în stare de spirit şi intensitate . Acestea sunt unele dintre cele mai importante obiective ale Coranului.
Dumnezeu îi va mântui spre fericirea lor pe cei care s-au temut. Pe ei nu-i va atinge răul şi nu vor fi mâhniţi.
Stăruiţi în rugăciune. Temeţi-vă de El, căci El este Cel înaintea căruia veţi fi strânşi.
Fericiţi sunt cei credincioşi ce în rugăciunile lor sunt smeriţi…
“Cine vă înzestrează din cer şi de pe pământ? Cine stăpâneşte auzul şi vederea? Cine scoate viul din mort? Cine scoate mortul din viu? Cine cârmuieşte totul?” Ei vor răspunde: “Dumnezeu!” Spune: “Nu vă temeţi de El, oare?” iar cei temători vor fi în grădini, lângă izvoare.
Li se va spune celor care se tem: “Ce a pogorât Domnul vostru?” Ei vor spune: “Binele.” Binele este sortit celor care pe lumea aceasta au săvârşit fapte bune, însă Lăcaşul de Apoi este şi mai bun. Ce frumoasă este Casa celor temători!
Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. A Lui este legea cea veşnică. Vă temeţi de altcineva în afară de Dumnezeu?
De oriunde aţi ieşi, întoarceţi-vă faţa către Moscheea cea Sfântă. Oriunde aţi fi, întoarceţi-vă faţa către Moscheea cea Sfântă, ca să nu daţi pricină oamenilor asupra voastră, în afara celor nedrepţi. Şi nu vă temeţi de cei nedrepţi, ci temeţi-vă de Mine! Harul Meu pogoară asupra voastră. Poate vă veţi lăsa călăuziţi!
Luna Sfântă pentru Luna Sfântă, iar pentru lucrurile sfinte există răzbunare. Cine vă vrăjmăşeşte, vrăjmăşiţi-l precum vă vrăjmăşeşte. Temeţi-vă de Dumnezeu! Să ştiţi că Dumnezeu este cu cei temători.
Viaţa de Acum a fost împodobită doar pentru cei tăgăduitori care îsi bat joc de credincioşi, însă cei care se tem de Dumnezeu vor fi deasupra lor în Ziua Învierii. Dumnezeu înzestrează pe cine voieşte, fără socoteală.
Inimile voastre s-au întărit după aceea ca stânca, ba chiar mai mult, căci sunt şi stânci din care ţâşnesc izvoare, şi stânci ce se crapă şi iese apa din ele, şi stânci ce se prăvălesc de frica lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este nepăsător la ceea ce faceţi.
O, voi cei ce credeţi! Fiţi răbdători. Îndemnaţi-vă întru răbdare! Fiţi hotărâţi! Temeţi-vă de Dumnezeu! Poate veţi fi fericiţi!
Nici o vină nu se va face celor care cred şi fac binele pentru ceea ce au mâncat, dacă se tem de Dumnezeu, cred şi fac binele, apoi iar se tem de Dumnezeu şi cred, apoi iar se tem de Dumnezeu şi fac binele. Dumnezeu îi iubeşte pe făptuitorii de bine.
Ceea ce Dumnezeu a dăruit trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăţilor, este a lui Dumnezeu şi a trimisului Său, a rudelor sale, a orfanilor, a sărmanilor şi a drumeţului, însă nu şi celor dintre voi ce sunt bogaţi. Ceea ce vă dă trimisul, luaţi! Ceea ce vă opreşte, lăsaţi! Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Aprig la pedeapsă!
Temeţi-vă de Dumnezeu cât puteţi! Ascultaţi şi daţi ascultare! Daţi milostenie! Acesta va fi bine pentru voi. Cei care se vor feri de zgârcenia sufletelor lor, aceştia vor fi cei fericiţi!
Aceasta este Porunca lui Dumnezeu pe care El a pogorât-o asupra voastră. El îi şterge faptele rele celui ce se teme şi îi măreşte răsplata.
Cei care s-au temut de Domnul lor întru Taină vor avea iertare şi mare răsplată.
Credincioşi sunt doar cei ale căror inimi freamătă când este amintit Dumnezeu, cei a căror credinţă creşte când li se recită versetele Sale şi se încredinţează Domnului lor.
Întoarceţi-vă către El! Temeţi-vă de El! Săvârşiţi-vă rugăciunea! Nu fiţi dintre închinătorii la idoli...

Am scris aici un fragment din cartea Ryad As-Salihin (Grădinile Credincioşilor) de Imamul An-Nawawi:



Allah Preaînaltul spune:
Şi de Mine temeti-vã! (2 : 40)
El este un Cuvânt hotãrâtor. (86 : 13)
Astfel este pedeapsa Domnului tãu când El pedepseşte cetãtile,
dacã ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasã şi asprã!
Întru aceasta este un semn pentru acela care se teme de pedeapsa
din Ziua de Apoi. Aceasta este o Zi în care oamenii vor fi adunati!
Aceasta este o Zi mãrturisitã!
Şi Noi nu o lãsãm sã întârzie decât numai pânã la un termen
hotãrât!
În Ziua ce va veni, nu va grãi nici un suflet, decât numai cu voia
Lui. Şi unii dintre ei vor fi osânditi, iar [altii] fericiti!
În ce-i priveşte pe cei care vor fi osânditi, se vor afla în Foc, unde
ei vor avea parte de geamãt şi de suspin. (11 : 102-106)
Dar Allah vã previne [asupra pedepsei] Lui. (3 : 28)
În Ziua aceea va fugi omul de fratele lui,
De mama lui, de tatãl lui,
De soata lui şi de copiii lui!
În Ziua aceea, fiecare om va avea lucrul sãu care îi va fi de ajuns.
(80 : 34-37)
O, voi oameni! Fiti cu fricã fatã de Domnul vostru! Cutremurul
Ceasului va fi un lucru înspãimântãtor.
În ziua în care îl veti vedea, va uita fiecare muiere care alãpteazã
pe cel pe care ea îl alãpta şi fiecare muiere însãrcinatã va lepãda
sarcina ei, iar pe oameni îi vei vedea ametiti, fãrã ca ei sã fie beti, dar
Pedeapsa lui Allah va fi asprã. (22 : 1-2)
Acela care s-a temut de înfãtişarea dinaintea Domnului sãu va avea
parte de douã grãdini... (55 : 46)
Iar ei se vor întoarce unul cãtre altul, întrebându-se.
Şi vor zice: "Înainte, noi am trãit în mijlocul neamului nostru,
temãtori,
Însã Allah S-a îndurat de noi şi ne-a apãrat de pedeapsa vântului
fierbinte,
Pentru cã Noi L-am chemat şi mai înainte, cãci El este Cel Milostiv şi
Îndurãtor". (52 : 25-28)

Creatiile lui Allah Subhanu Wa Ta’Ala

Crearea cerurilor şi a pamantului este mai mare decat crearea oamenilor, ınsa cei mai multi oameni nu ştiu.
A fost creat omul din lut, dintr-un glod uşor de framantat, iar pe djinii i-a creat, mai ınainte, din focul Simumului.
Sa ne temem de Domnul nostru care ne-a creat dintr-un singur suflet, din care a creat şi perechea, apoi din amandoi a raspandit multime de barbati şi femei. El este Creatorul cerurilor şi al pamantului. El ne-a facut sotii din noi ınsine ; precum şi dobitoacele sunt perechi , şi astfel, El ne ınmulteşte. Nimic nu este asemenea Lui! El este Auzitorul, Vazatorul! A Lui este ştiinta Ceasului. Nici un fruct nu iese din coaja sa, nici o femeie nu poarta rod şi nu naşte fara ştirea Sa.
Omul a fost creat din pripeală. Vă voi arăta semnele Mele, însă nu-mi cereţi să mă pripesc. [21:37]
El ne-a creat dintr-un singura persoana, din care i-a facut şi perechea. El ne-a pogorat noua din dobitoace : opt perechi. El ne-a creat pe noi ın pantecele mamelor noastre: creatie dupa creatie, ın trei ıntunecimi. Acesta este Dumnezeu, Domnul nostru!A Lui este ımparatia! Nu exista alt Dumnezeu ın afara de El.
Voi, oameni! Dacă aveţi vreo îndoială asupra învierii să ştiţi că Noi v-am creat din ţărână, apoi dintr-o picătură de sămânţă, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă şi fără formă. Astfel, Noi vă lămurim. Noi statornicim în vintre ceea ce vrem până la un anumit soroc, apoi facem să vă iviţi prunci, şi mai apoi să ajungeţi oameni în toată firea. Unul dintre voi moare, altul este dus înapoi spre cea mai ticăloasă parte a vieţii, când nu mai ştie nimic din ceea ce ştia. Tu vezi pământul sterp însă, îndată ce trimitem asupra lui apa, se scutură, se umflă şi dă la iveală toate soiurile încântătoare. [22:5]
Sa avem credinta ıntotdeauna ın Cel care ne-a creat. El este Cel ce ne calauzeşte; El este Cel ce ne hraneşte şi ne adapa; El este Cel ce ne lecuieşte cand suntem bolnavi. El este Cel ce a facut sa ne naştem. El ne-a dat auzul, vazul şi inimile.
El este Cel care, ın pantece, va plasmuieşte cum voieşte. Nu exista un alt Dumnezeu ınafara de El, Puternicul, Inteleptul!
Dumnezeu este Cel ce v-a creat, v-a înzestrat, apoi vă va da morţii, şi vă va învia. Oare este dintre cei pe care I-i alăturaţi vreunul care să facă ceva din acestea? Mărire şi înălţare Lui asupra celor pe care I-i alăturaţi! [30:40]
Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pamant. Dumnezeu este Bogatul, Laudatul. El este Cel ce ne-a creat din lut şi a hotarat apoi fiecaruia un soroc, soroc cunoscut numai Lui.
Nu a văzut omul oare că l-am creat dintr-o picătură de sămânţă, iar acum este un cârtitor făţiş!
Uitând de crearea sa, el Ne spune Nouă ca pe o pildă: “Cine va mai învia oasele prefăcute în pulbere?”
Spune: “Cel ce i-a creat dintru început îi va învia. El este Ştiutor a toată făptura. [36:77/78/79]
Dumnezeu ne-a facut sa vorbim , caci El este Cel ce face fiecare lucru sa vorbeasca. El este Cel ce ne-a creat ıntaia oara şi la El ne vom ıntoarce
La Domnul tau este capatul! El este Cel ce daruieşte rasul şi Cel ce daruieşte plansul. El este Cel ce daruieşte moartea şi Cel ce daruieşte viata. El a creat perechea, barbat şi femeie, dintr-o picatura de samanta dupa ce a fost varsata.
Dumnezeu este Cel ce v-a făcut vouă pământul întăritură temeinică şi cerul înalţă zidire. El v-a plăsmuit pe voi şi v-a dat vouă chip frumos şi v-a înzestrat pe voi cu bunuri. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru! Binecuvântat fie Dumnezeu, Domnul lumilor! [40:64]
In ceruri, precum şi pe pamant, sunt semne pentru credincioşi. Milosul a dat ştiinta Coranului. Din lut a facut omul precum ulcioarele, iar djinii i-a facut din para de foc.
El a facut omul şi apoi i-a dat ştiinta vorbirii, El este Cel ce a facut sa creştem dintr-un singur suflet, El este Cel ce ne-a creat pe noi: printre noi este necredinciosul. Dumnezeu este Vazator a ceea ce faptuim.
El cunoaşte cele din ceruri şi de pe pământ. El ştie ceea ce tăinuiţi şi ceea ce destăinuiţi. Dumnezeu cunoaşte lăuntrul inimilor. [64:4]
La El este ıntoarcerea noastra, a tuturor. Fagaduiala lui Dumnezeu este Adevar. El da la iveala faptura, apoi o duce ınapoi ca sa-i rasplateasca dupa dreptate pe cei care au crezut şi au savarşit fapte bune. Tagaduitorii vor avea ınsa parte de o bautura clocotinda şi o osanda dureroasa pentru ca au tagaduit.
Omul a fost creat nestatornic: cand ıl atinge raul, este neliniştit; cand ıl atinge binele, este zgarcit afara de cei rugatori.

Vechiul İstanbul

Istanbulul este singurul oraș din lume ce se întinde pe malurile a două continente, Europa și Asia. Este situat in nord-estul Mării Marmara. Are o populație de aproximativ 18.800.000 de locuitori în zona metropolitană (2010), adică circa 18% din populația toală a Turciei, apeciată la peste 73.000.000 locuitori.

Cu o populație de peste 18,8 miloane Istanbulul este un megalopolis, precum și principalul centru financiar, comercial și cultural al Turciei. Se întinde peste 27 de districte din cele 39 ale provinciei cu același nume, fiind una dintre cele mai mari metropole din lume. Este capitala economică a Turciei și prefectura provinciei cu acelaș nume.

Am gasit cateva poze vechi a oraşului İstanbul, MashAllah si cu multi ani in urma arata foarte frumos precum arata si acum.

Postul din Luna Ramadan.

Luna Ramadan a noua luna a calendarului Islamic si comemoreaza luna in care profetul Mahomed a primit revelatia de la Dumnezeu. Timp de 30 de zile musulmanii adulti trebuie sa posteasca din zori pana la apusul soarelui. Aceasta inseamna abstinenta de la mancare, bautura, fumat si relatii conjugale in timpul orelor de post. Calatorii, femeile gravide, femeile care alapteaza si bolnavii pot amana postitul, urmand sa-l faca ulterior.In luna Ramadan, portile Raiului sunt deschise si cele ale Iadului sunt inchise, diavolii sunt incatusati si toate faptele bune sunt rasplatite in multiplu.


In afara de acest lucru musulmanii trebuie sa-si modifice comportamentul; sa nu minta, sa nu-i jigneasca pe ceilalti. Luna Ramadan este considerata o luna a iertarii si a milei. Religia islamica stabileste postul ca un mijloc de purificare, un exercitiu de auto control si o dovada de credinta.

Oriunde, poti face salatul (rugaciunea).

Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi. Fiecare rugăciune este săvârşită într-un moment important al zilei, moment al cărui nume îl poartă. Rugaciunea se efectuează în direcţia Al-Ka'ba (Casa sfântă) aflată la Mecca. Pentru a se putea ruga, musulmanul trebuie să fie curat, atât el însuşi, cât şi hainele sale, iar locul unde îşi va face rugăciunea trebuie să fie de asemenea lipsit de orice impuritate. Daca nu avem ın apropiere moschee, putem gasi un loc curat, şi putem face oriunde rugaciunea.

PRIMA KHUTBA TINUTA DE TRIMISUL LUI ALLAH (SAWS) IN ORASUL MEDINA

1.Prima parte a predicii (khutba)

S-a ridicat dintre oameni, L-a slavit pe Allah si L-a preamarit asa cum se cuvine, apoi a spus:
“O, voi, oameni! Faceti de pe acum fapte bune intru Ziua de Apoi si luati aminte! Pe Allah! Unul dintre voi moare si isi lasa oile lipsite de pastor.

Apoi Domnul sauii spune:
Nu a venit la tine Trimisul Meu si te-a instiintat?!
Nu ti-am dat avutie si te-am coplesit cu binefaceri?!
Atunci omul se uita la dreapta si la stanga si nu vede nimic!
Atunci se uita in fata lui si nu vede decat Iadul!

Cine poate sa isi pazeasca sufletul de Iad fie si cu o jumatate de curmala, sa o faca (adica sa dea de pomana)!

Iar cine nu are(nici atat), atunci cu o vorba buna, caci ea tine loc de dar si aduce rasplata.

Fapta buna este rasplatita de zece pana la sapte sute de ori!
.......Pace voua!”


2.Cea de a doua parte din prima khutba a Profetului lui Allah

“Slava lui Allah,Il aud si Ii cer ajutor.Lui ne cerem iertare pentru rautatile din sufletele noastre si relele noastre faptuiri.Pe aceia pe care Allah ii calauzeste nu poate nimeni sa ii rataceasca, dara pe acela pe care il rataceste, nu poate nimeni sa il calauzeasca.
Marturisesc ca nu exista alt Dumnezeu afara de Allah, Unicul, Cel fara partas.
Cea mai buna vorbire este Cartea lui Allah, binecuvantat fie-I numele si slavit.Va izbandi acela care il poarta pe Allah in sufletul sau.Allah a revelat Coranul in Islam dupa ce fusese ratacire.

Allah a ales Cartea si a pus-o mai presus de celelalte vorbiri ale oamenilor.Coranul este cea mai corecta vorbire si cea mai elocventa.

Iubiti ceea ce iubeste Allah! Iubiti-L pe Allah din adancul inimilor voastre si nu va osteniti de Cuvantul lui Allah si de pomenirea cuvantului Lui si sa nu vi se indeparteze inimile de El.Caci Coranul, intru tot ce creeaza Allah este mai ales si mai de pret.

Allah a numit Cartea cel mai bun lucru din tot ce a faurit si cel mai de pret pentru robii Sai si adevaratul Cuvant prin care s-a aratat oamenilor ceea ce este ingaduit si ceea ce este oprit.Venerati-L pe Allah, nu-I faceti partas nimic si temeti-va de El cu toata evlavia!
Indreptati cu credinta catre Allah cele mai pioase vorbe pe care le rostiti si iubiti-va unii pe altii intru Allah! Caci Allah se manie daca este incalcat legamantul facut fata de el.Pacea asupra voastra!”

Sursa: forumuldespreislam.forumgratuit.ro

Parintii

Ocazia venirii noastre pe lume este datorata parintilor .


Sa nu uitam ca binecuvantarea şi consintamantul parintilor este o modalitate de a atinge frumusetea. In plus , revolta fata de parinti a fost considerata printre cele mai mari pacate.


Allah a dat parintilor cea mai mare dragoste din lume, dragostea de fiu(fiica).


Aceasta dragoste este aceeasi pentru cei bogati si pentru cei saraci, fara deosebire, este valabil pentru orice mama-tata.


Sa nu uitam ca atat timp cat parintii nu au  probleme de sanatate mentala sau o situatie foarte dificila, nici o mama-tata nu ışi parasesc copiii, din contra fac tot posibilul sa si-i protejeze de tot raul.


Am adaugat cateva versete din Coran unde avertizeaza sa fim respectoşi cu parintii şi ne descrie despre parinti:

[13:19]
Cel care ştie că ceea ce ţi-a fost pogorât de la Domnul tău este adevărul ar putea fi asemenea orbului? Chibzuiesc însă doar cei dăruiţi cu minte,


[13:20]
...cei care ţin legământul cu Dumnezeu şi nu rup învoiala,


[13:21]
...cei care ţin legăturile pe care Dumnezeu a poruncit să le ţină, cei care se tem de Domnul lor şi le este frică de răul socotelii,


[17:24]
Asupra lor cu bunătate apleacă aripa duioşiei şi spune: “Domnul meu! Fii milostiv cu ei, precum şi ei au fost cu mine când eram prunc şi m-au crescut.”


[17:25]
Domnul vostru ştie prea-bine ce este în sufletele voastre. Dacă sunteţi drepţi, El, celor care se întorc către El, le este Iertător.


[2:180]
V-a mai fost prescris ca atunci când moartea se apropie de vreunul dintre voi, dacă acesta lasă în urma sa bunuri, atunci trebuie să facă un testament pentru părinţi şi pentru cei mai apropiaţi lui, după cuviinţă. Aşa se cade celor temători.


[2:215]
Ei te vor întreba ce milostenie să dea. Spune-le: “Ceea ce daţi milostenie din avere să fie pentru părinţi, pentru cei apropiaţi, pentru orfani, pentru săraci şi pentru drumeţ.” Dumnezeu cunoaşte binele pe care-l faceţi.


[2:83]
Când am încheiat legământul cu fiii lui Israel, le-am spus: “Nu vă închinaţi decât lui Dumnezeu, purtaţi-vă frumos cu părinţii, cu rudele, cu orfanii şi cu sărmanii. Spuneţi oamenilor vorbe frumoase, săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie! Aţi întors însă spatele, afară doar de puţini dintre voi şi v-aţi împotrivit.


[29:8]
Noi l-am sfătuit pe om să fie bun cu părinţii săi, însă dacă te silesc să-Mi alături ce tu nu ai ştiinţă, nu le da ascultare. Întoarcerea voastră va fi la Mine şi atunci vă voi da de ştire ce aţi făptuit.


[31:14]
Noi l-am sfătuit pe om cu privire la părinţii lui. Mama sa l-a purtat pe când el era în neputinţă şi l-a înţărcat după doi ani. Mulţumeşte-mi Mie şi părinţilor tăi. Întru Mine este devenirea.


[31:15]
Dacă amândoi te silesc să-Mi alături ceva de care tu nu ai ştiinţă, nu le da ascultare. Fii alături de ei pe lumea aceasta după cuviinţă, însă urmează calea celui ce către Mine se căieşte. Întoarcerea voastră va fi către Mine, iar Eu vă voi da de ştire de ceea ce aţi făptuit.


[4:36]
Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Nu-i alăturaţi nimic! Fiţi buni cu părinţii voştri, cu rudele voastre, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul care vă este apropiat şi cu cel care vă este străin, cu prietenul cel aproape de voi, cu drumeţul şi cu robii voştri. Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel care este trufaş, plin de el,


[46:15]
Noi i-am poruncit omului bunătate pentru părinţii săi, căci mama sa l-a purtat în chinuri şi l-a născut în chinuri. Între plăsmuirea lui şi înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Când a ajuns la împlinire, când a ajuns la patruzeci de ani, el spune: “Domnul meu! Trezeşte-mă să-ţi mulţumesc pentru harul Tău pe care l-ai pogorât asupra mea, şi a părinţilor mei, ca să fac binele care te mulţumeşte. Fericeşte-mă întru seminţia mea. Eu către Tine mă căiesc şi sunt dintre supuşi.”


[47:22]
Puteţi, dacă întoarceţi spatele, să semănaţi stricăciunea pe pământ şi să rupeţi legăturile voastre de sânge?


[47:23]
Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu îi blestemă, surzindu-i şi orbindu-le privirile.


[6:151]
Spune: “Veniţi! Eu vă voi recita ceea ce Domnul vostru v-a poruncit: să nu-i alăturaţi nimic; să fiţi buni cu părinţii voştri; să nu vă ucideţi pruncii de frica sărăciei, căci Noi vă dăruim cele trebuincioase traiului şi vouă şi lor; nu vă apropiaţi de cele scârboase, fie văzute, fie nevăzute; nu ucideţi pe nimeni pe nedrept, căci Dumnezeu v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceşte. Poate veţi pricepe!

Primele moschei si evolutia acestora in lume

Istorie
Cuvântul originar pentru moschee în arabă este masjid având semnificaţie de loc de rugăciune sau de inchinare. Acesta este un substantiv derivat din verbul sajada (însemnând a se închina). Cuvântul provine din limba arameică, înrudită cu araba şi ebraica, şi datează din secolul al V-lea î. Hr., întâlnindu-se şi în vocabularul altor limbi cum ar fi arabilor nabateeani şi ebraica, cu aceeaşi semnificaţie.


Intrari grandioase şi turnuri înalte, sau minarete, au fost mult timp şi continuă să fie strâns asociate cu moscheile. Cu toate acestea, primele trei moschei au fost simple spaţii deschise construite in Peninsula Arabică. Moscheile s-au dezvoltat semnificativ în următorii 1000 de ani, ajungand sa aiba caracteristici distincte si adaptate la diversele culturi ale lumii.




Primele Moschei

Conform credintelor islamice, prima moschee din lume a fost Kaaba, a cărui fundaţie existentă a fost ridicată de către Avraam, asistat de fiul său, Ismail, la ordinul lui Allah (Dumnezeu). Se crede de asemenea ca spatiul si imprejurimile Kaabei au fost exact acelea unde ingerii au ridicat un cort de inchinare pentru Adam si Eva. Insa, cea mai veche moschee construită de musulmani este Moscheea Quba din Medina. Când Mohamed a trăit în Mecca, el a considerat Kaaba ca şi moscheea fundamentala unde isi desfasura rugaciunile impreuna cu discipolii sai.

Chiar si in momentele in care arabii pagani efectuau ritualurile lor în interiorul Kaabei, Muhammad întotdeauna a mentinut Kaaba la un respect desavarsit. Tribul Meccan Quraish, care a fost responsabil pentru paza Kaabei, a încercat să excludă adepţii lui Mohamed de la sanctuar, care a devenit un subiect de plângeri ale musulmanilor înregistrate în Coran. Când Mohamed a cucerit Mecca în 630, el convertit intr-o Kaaba o moschee, care a devenit cunoscut sub numele de Masjid al-Haram, sau Moscheea Sacra. Masjid al-Haram a fost extinsa şi îmbunătăţita în mod semnificativ în primele secole ale Islamului, pentru a primi numărul tot mai mare de musulmani care fie trăiau în zona, fie veneau in pelerinaj la Mecca. Actuala forma a moscheii, a fost data in anul 1577 în timpul domniei sultanului otoman Selim al-II-lea.

Primul lucru pe care Mahomed l-a făcut la sosirea împreună cu discipolii lui lângă Medina (numit apoi Yathrib) după emigrare de la Mecca, în 622 a fost construirea Moscheii Quba intr-un sat din afara Medinei. Musulmanii cred că el a rămas la Masjid Quba pentru trei zile înainte de a ajunge in Medina.

La doar câteva zile după inceperea constructiei Moscheii Quba, Muhammad a mers mai departe pentru a ridica o alta moschee in Medina, cunoscuta azi sub numele de Masjid al-Nabawi, sau „Moscheea Profetilor”. Locul de moschee a fost declarat ca atare, dupa ce a gazduit prima rugaciune de vineri a Profetului Muhammad. După înfiinţarea sa, in Masjid al-Nabawi a continuat să se introducă unele practici de acum considerate comune în moscheile de astăzi. De exemplu, adhan, sau strigarea la rugaciune care se practica si astăzi. Mascheea al-Nabawi a fost construita cu o curte mare, un motiv comun printre moscheile construite de atunci pana astazi. Printre practicile Profetului Muhammad se afla si predica acestuia ridicandu-se la un capăt al arcadei. Mai târziu, el va dezvolta un amvon în trei etape ca o platformă de la care el va tine predici. Amvon, acum cunoscut ca un minibar, este încă o trăsătură comună a moscheilor.




Muhammed a trait langa Moscheea din Medina, care a reprezentat atat un centru religios cat şi politic pentru comunitatea musulmană timpurie. Aici au fost duse negocieri, planificate acţiuni militare, tinuti prizonierii de război, s-au discutat soluţionari, au fost difuzate informaţii religioase sau primirea si distribuirea cadourilor printre tovarăşii Profetului. Adepţii lui de asemenea vindecau acolo ranitii iar unii oameni chiar au trăit în permanenţă în corturi şi cabane.

Astăzi, Moscheea al-Haram din Mecca, Moscheea al-Nabawi din Medina şi Al Aqsa din Ierusalim sunt considerate cele mai sfinte în Islam.


Raspandirea şi evoluţia

Foarte multe moschei au fost construite în afara Peninsulei Arabice datorita migratiei musulmanilor în alte părţi ale lumii iar arhitectura acestora diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare Egiptul a devenit ocupatie musulmana la inceputul anilor 640 şi de atunci au aparut moschei in toata tara iar capitala, Cairo, a dobândit numele de „Oraşul celor o mie de minarete”. Moscheile egiptene variau în functie de facilităţi aşa cum unele au devenit şcoli islamice (madrassas), în timp ce altele detineau spitale sau morminte.

Moscheile din Sicilia şi Spania nu reflectă în primul rând arhitectura predecesorilor vizigoti ci reflectă în schimb, arhitectura introdusa de maurii musulmani. Se presupune totusi, că au existat unele elemente de arhitectura pre-islamica, care au fost islamizate in stilul arhitectural Maghribian si Andalusian, un exemplu distinctiv este arcul potcoavă.

Prima moschee din China a fost înfiinţată în secolul al optulea în Xi'an. Marea Moschee din Xi'an, a cărei constructii dateaza din secolul al XVIII-lea, nu reproduce insa multe din caracteristicile asociate moscheii tradiţionale. În schimb, ea urmează arhitectura tradiţională chineză. Acesta se distinge de alte cladiri prin acoperişul verde (templele budiste sunt adesea construite cu un acoperiş galben). Moscheile din vestul Chinei încorporeaza mai multe din elementele observate în moscheile din alte părţi ale lumii. Moscheile din China de Vest includ mai degraba minarete şi cupole în timp ce Estul Chinei a avut predispozitie catre moscheile cu aspect de pagode.

Moscheile s-au raspandit în India în timpul domniei lui Mughal în secolele XVI-XVII. Mughal a adus forma lor proprie de arhitectura care a inclus cupole în formă de ceapă aşa cum se vede în Moscheea Delhi Jama.


Moscheile au ajuns în Imperiul Otoman (în special Turcia de astăzi), în secolul al XI-lea, când mulţi dintre turcii din regiune au început să se convertească la Islam. Multe din primele moschei aparute în Imperiul Otoman, cum ar fi Hagia Sophia din Istanbulul de astăzi, au fost iniţial biserici sau catedrale apartinand Imperiului Bizantin. Otomanii au creat designul lor de moschei care a inclus cupole mari centrale, minarete multiple si fatade deschise. Stilul otoman prezinta de obicei coloane si plafoane inalte în interior, în timp ce încorporează elementele tradiţionale, cum ar fi mihrab-ul.

Treptat, s-au construit moschei si in diferite parti ale Europei iar creşterea cea mai rapidă a numărului acestora a apărut în secolul trecut datorita migratiei musulmanilor pe acest continent. Marile oraşe europene, precum Roma, Londra, şi Munchen, detin moschei cu caracteristici tradiţionale, prezentand cupole şi minarete. Aceste mari moschei în centrele urbane serveasc drept comunităţi şi centre sociale pentru un grup mare de musulmani, care ocupă regiunea respectiva. Cu toate acestea, se pot găsi încă moschei mai mici in multe regiuni suburbane şi rurale din toată Europa, unde musulmanii locuiesc in numar mai mare.


In Statele Unite, prima moschee a aparut în secolul al XX-lea, constructie apartinand sfârşitului anilor 1920 în Cedar Rapids, Iowa. Cu toate acestea, tot mai multi imigranţi continuă să sosească în ţară, în special din Asia de Sud, ceea ce duce la o crestere semnificativa a numarului de moschei mai repede decât oricând înainte. Astfel, optzeci şi şapte la sută din moscheile americane au fost fondate după 1970.


Sursa: http://bostonmosques.com/about/history.php; http://wapedia.mobi/ro/Moschee
Traducere&Adaptare: Amina

Ce spune Coranul despre Gheena (İadul) ?

[2:24]Dacă nu o faceţi — şi nu o veţi face — temeţi-vă de Focul cel mare care mistuie oameni şi pietre, gata pregătit pentru cei tăgăduitori.

[3:12]

Spune-le celor care tăgăduiesc: “Veţi fi biruiţi, iar apoi în Gheena veţi fi strânşi.” Ce rău aşternut!

[3:106]

...în Ziua când unele chipuri se vor lumina, iar altele se vor întuneca. Li se va spune celor cu chipuri întunecate: “Aţi tăgăduit după ce aţi crezut? Gustaţi osânda a ceea ce aţi tăgăduit!”


[4:56]
Pe cei care tăgăduiesc semnele Noastre îi vom arunca în Foc. De fiece dată când pielea li se va scoroji, le vom da alta ca ei să guste osânda de-a pururi. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.


[20:127]
Aşa îl răsplătim pe cel necumpătat ce tăgăduieşte semnele Domnului său. Osânda de Apoi este mult mai de temut şi va dura o veşnicie.


[13:18]
Cei care au răspuns Domnului lor au cea mai frumoasă răsplată, iar cei care nu îi vor fi răspuns — chiar dacă ar avea tot ce este pe pământ şi încă odată pe atât, ca să se răscumpere — vor avea o rea socoteală şi limanul lor va fi Gheena. Ce rău aşternut!


[7:38]
Dumnezeu va spune: “Intraţi în Foc la adunările de ginni şi oameni care-au fost înaintea voastră.” De fiece dată când o adunare va intra în Foc o va blestema pe sora sa. Atunci când se vor afla cu toatele, cea de pe urmă va spune celei dintâi: “Domnul nostru! Aceştia sunt cei care ne-au rătăcit! Dă-le lor focul ca osândă îndoită. Dumnezeu va spune: “Fiecare va avea osânda sa îndoit, însă voi încă nu ştiţi nimic.”


[9:34,35]
O, voi cei ce credeţi! Mulţi preoţi şi călugări mănâncă pe degeaba bunurile oamenilor îndepărtându-i de calea lui Dumnezeu. Vesteşte-le o osândă dureroasă celor care strâng aur şi argint şi nu cheltuiesc nimic pentru calea lui Dumnezeu.
În ziua când vor fi înroşite în focul Gheenei, vor fi arşi cu ele pe frunte, pe coapse, pe spate: “Aceasta este ceea ce aţi strâns pentru voi! Gustaţi din ceea ce aţi strâns! “


[14:16,17]
…el este târât în Gheena unde va fi adăpat cu o apă puturoasă pe care se va căzni s-o înghită câte puţin. Moartea îl va învălui, însă el nu va muri, căci are în spate grea osândă.


[15:44]
Ea are şapte porţi. Înaintea fiecărei porţi va fi o parte din ei,


[21:100]
...vor avea numai gemete şi nu vor auzi nimic (altceva).”


[22:19,20]
Aceştia sunt doi vrăjmaşi ce se ceartă asupra Domnului lor. Veşminte de foc vor fi croite tăgăduitorilor şi apă clocotită li se va turna în cap, şi le va topi ceea ce este în pântecele lor şi pielea.


[22:22]
…când vor vrea să iasă din ea de durere, vor fi daţi înapoi: “Gustaţi osânda Pârjolului”


[25:12]
Când îi va vedea ea de departe, ei îi vor auzi furia şi şuieratul.


[25:14]
“Nu chemaţi astăzi o singură pierire, ci chemaţi mai multe pieiri!”


[32:20]
…iar cei stricaţi vor avea Focul ca liman. De fiece dată când vor încerca să iasă, vor fi daţi înapoi spunându-li-se: “Gustaţi osânda Focului pe care îl socoteaţi minciună.”


[35:36,37]
Cei care tăgăduiesc vor avea Focul Gheenei, unde nu vor fi omorâţi, însă nici osânda nu le va fi uşurată. Astfel, Noi îl răsplătim pe cel nerecunoscător. Acolo, ei vor striga: “Domnul nostru! Scoate-ne de aici. Vom face numai bine, nu precum am făcut odinioară!” Nu v-am dăruit Noi o viaţă destul de lungă ca cel care chibzuieşte să chibzuiască? Predicatorul a venit la voi: “Gustaţi! Nu este ajutor pentru nedrepţi!


[7:41]
Ei vor avea din Gheenă paturi şi deasupra lor vor fi acoperăminte. Astfel îi răsplătim pe cei nedrepţi.


[42:44]
Pe cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte, nu va mai afla stăpân în afara Lui. Îi vei vedea pe cei nedrepţi spunând când vor vedea osânda: “Este vreo cale de întoarcere?”


[37:62...68]
Oare acesta nu este o gazdă mai bună decât copacul Zeqqum?
Noi l-am făcut ca o ispită celor nedrepţi.
El este un copac ce iese din fundul Iadului, iar rodul său este asemenea căpăţânilor de diavoli.


[37:66..68]
Ei vor mânca din el şi îşi vor umple burţile, apoi după el vor bea un amestec clocotind şi se vor întoarce iarăşi în Iad.


[38:57]
Aşa va fi ca să guste apă clocotită şi o băutură puturoasă


[38:59]
Aceasta este o gloată ce năvăleşte cu voi, însă nu vor fi bineveniţi, ci vor fi azvârliţi în Foc.


[39:16]
O întindere de foc va fi deasupra lor şi dedesubtul lor o altă întindere, aşa îi înfricoşează Dumnezeu pe robii Săi. O, robi ai Mei! Temeţi-vă de Mine!


[23:71]
Dacă Adevărul s-ar lua după poftele lor, atunci stricăciunea ar cuprinde cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele. Noi le-am adus o amintire, însă ei întorc spatele amintirii.


[14:50]
…cu straie de păcură, iar focul le va acoperi chipurile,


[44:47,48]
“Luaţi-l şi târâţi-l în fundul Iadului!
Turnaţi-i pe cap, ca osândă, apă clocotindă...”


[66:6]
O, voi cei ce credeţi! Păziţi-vă pe voi şi pe ai voştri de Focul care se hrăneşte cu oameni şi pietre! Îngeri uriaşi şi aprigi veghează asupra Focului, iar ei nu nesocotesc porunca lui Dumnezeu, ci fac întocmai ce li se porunceşte.


[74:30,31]
…iar asupra lui sunt nouăsprezece (păzitori).

Am pus păzitori ai Focului numai îngeri şi n-am făcut din numărul lor decât o încercare pentru cei care au tăgăduit, pentru ca cei care au primit Cartea să se convingă, pentru ca cei care cred să crească în credinţă, pentru ca cei care au primit Cartea şi cei credincioşi să nu se mai îndoiască, pentru ca cei care au boala în inimă şi tăgăduitorii să spună: “Ce voieşte Dumnezeu cu aceasta ca pildă?” Astfel, Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi călăuzeşte pe cine voieşte. Şi nimeni afară de El nu cunoaşte oştirile Domnului tău. Aceasta nu este decât o amintire pentru oameni!


[67:8]
…gata să se sfarme de furie. De fiece dată când o ceată îi este aruncată, păzitorii săi vor întreba: “Nu vi s-a predicat şi vouă?”


[74:35,36]
Acela este unul dintre cele mai mari.
Aceasta este o predică oamenilor,


[78:24]
...fără să guste răcoare ori băutură,


[88:6,7]
...şi vor avea drept ospăţ mărăcini care nici nu-i vor îngrăşa, însă nici foamea nu le-o va astâmpăra.


[89:23]
...în Ziua aceea, va veni Gheena şi în Ziua aceea, omul îşi va aminti...
La ce-i mai foloseşte însă să-şi amintească atunci?


[104:6...9]
Este focul aprins al lui Dumnezeu, ce scrutează sufletele, boltindu-se asupra lor pe trâmbe înalte.