Ultimul Adhan

As Salamu Alaykum Wa Rahmatullahi Wa Barakatuhu !

Mesagerul lui Allah, cu sudori reci, era in pat bolnav. Aisha cu ochii inlacrimati, Abu Bakir cu capul aplecat .Profetul nostru isi da ultima suflare, era in pragul calatoriei vesnice.Medina fara suflare, era in asteptare.
Cu inimile frante, priviri ingrijorate, in colturi, curgeau lacrimi in tacere. Singurul lucru asteptat, o stire - vestea referitoare la sanatatea Profetului nostru.
İata ultima oara…ultima suflare…si ultimele cuvinte de pe buzele Profetului…
Era timpul de Adhan. Era dimineata primei nopti in absenta Trimisului Lui Allah. Bilal se pregateste si duce mana la ureche. Va anunta sacra invitatie. Ii ardea inima. Voce arsa - inima arsa, incepe Adhanul lui Muhammed (Pacea si binecuvantarea sa fie asupra sa!) “Si…Ashadu Anaā Muhamadan ’abduhu wa rasulu_llah" ... spunand aceste cuvinte atat de iubite, Bilal izbucneste in lacrimi .
Bilal plange, insotitorii plang. Strabate valuri cu tristete Muhammed (Pacea si binecuvantarea sa fie asupra sa!) 
Medina, orasul Profetului… Bilal niciodata nu mai vazuse asa ceva in acest oras. Din fiecare piatra, parea ca se scurg lacrimi. Mesagerul lui Allah a mers pe aceste strazi… a stat in acesta moschee… in acest loc a predicat Hutba… Picioarele Lui Binecuvantate, au atins acest pamant... Mirosul Lui de trandafiri, in acest loc este… Medina in ziua cand l-a gasit, si-a gasit viata. Dar acum el nu mai este in acest oras. 
Bilal in Medina nu a mai putut sta. In ce loc se uita, renasteau amintirile cu El, inima ii ardea, nu mai putea sta in acest oras.
A plecat la Damasc. Au trecut multi ani. Medina fara Profet, chemarile la rugaciune fara Bilal, asa au trecut anii. Bilal a fost chemat de multe ori in Medina, cat au insistat, Bilal nu a acceptat aceste invitatii.
Dar intr-o noapte , Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea sa fie asupra sa!) a venit in visul lui Bilal. Mesagerul lui Allah, in lumina se uita la el: “De mult timp nu ai venit in orasul nostru , Ya Bilal !” a spus El. In dimineata urmatoare, Bilal s-a grabit ca un soldat care a primit un ordin. İmediat s-a pus la drum spre Medina. Singurul lucru care il simtea in inima, era de nedescris. Ii era dor, plangea, o intepatura, o arsura.
Dupa cateva zile de calatorie, Bilal, a ajuns unde a fost Ingropat Prietenul lui, a pasit iar cu piciorul in acest oras. Si in ziua aceea Medina, si-a deschis ochii in zori cu o voce pe care o stiau foarte bine . Ca sa auda mai bine , s-au grabit spre usa. Oamenii au iesit in strada, si isi spuneau o singura veste reciproc emotionanta: “Bilal a venit! Dupa atatia ani, Bilal sa intors la Medina!” İnimile parca iesau din locul lor. Pe strazi femei, copii…Medina nu mai vazuse niciodata asa ceva. Tot orasul se indreptau catre moschee. Ei au auzit aceasta voce mereu cand Profetul era in viata…cand auzeau acest sunet si mergeau la moschee , ani de zile au vazut fata binecuvantata a Trimisului Lui Allah. Dar acum ? Aceasta voce este vocea lui Bilal. 
Tineri, batrani, femei, copii, toata lumea…toata lumea plangea. Totul era clar. In aceasta dimineata, acest adhan era fara Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea sa fie asupra sa!) 
Bilal plangea, avea foc la inima...
Acest Adhan a facut sa planga toata Medina.Acesta a fost ultimul Adhan a lui Bilal.La intoarcerea sa la Damasc, dupa un timp a decedat si el.